■ Reprezentantul ACL cere o întâlnire pe teren neutru ! La Timişoara, de pildă. Cum adică, acolo nu e tot teritoriu românesc ?, întreb şi eu aidoma cetăţeanului turmentat. Mă aşteptam să propună altceva, Papua Noua Guinee sau Insulele Virgine, ca tărâmuri indiscutabil neutre. Ori o soluţie de compromis, mă gândesc la Insula Şerpilor, că doar politica e şerpărie. Altminteri, orice localitate românească nu poate fi neutră de... România.
■ Zi de zi mai cade câte un cap de primar sau de şef de consiliu judeţean, chiar şi de ministru. De aceea, parafrazându-l pe Napoleon Bonaparte, constat că în raniţa fiecărui politician se află... mandatul de arestare.
■ Un coleg de breaslă abia s-a întors din Ardeal. Taximetriştii care l-au dus de colo-colo s-au fălit nevoie mare că l-au votat pe taciturnul sibian. “Dar de ce ?” i-a iscodit regăţeanul. “Păi, aici, în Transilvania, avem o vorbă – nu ajungi gazdă mare dacă n-ai fost, măcar un an, slugă la sas”, i-a explicat unul.
Vasăzică, ardelenii vor să ne bage pe toţi românii slugi la sasul Iohannis, sperând că astfel România va deveni o “gazdă mare”. Dar ţara asta are o lungă şi nefastă tradiţie a găzduirii altora. A romanilor, a migratorilor din cele patru zări, a austro-ungarilor şi grecilor, ca să nu mai spun de turci. Vreo juma de secol i-am primit cu pâine şi sare pe sovieticii sosiţi pe tancuri, iar azi americanii şi-au pus scutul taman peste independenţa şi suveranitatea noastre.... constituţionale, încă ! Prin urmare, eu unul m-am cam săturat să fim la nesfârşit gazde, mi-aş dori să devenim oleacă şi stăpâni ? La noi acasă, desigur, nu altundeva.
■ Comunicatorii lui Klaus Iohannis cam chiulesc, nu-i văd deloc pe micile ecrane. De cealaltă parte, pesediştii apar zi de zi şi-şi susţin şeful de partid, suspect de mândru că e român. Au şi avantajul portofoliilor ministeriale pe care le deţin şi de la înălţimea cărora promit locuri de muncă, majorări de pensii şi salarii sau scutiri de taxe şi impozite. Când eşti la guvernare, ai la îndemână cea mai teribilă armă electorală - pomana. Iar într-o Valahie doldora de prăpădiţi şi asistaţi social, efectul este devastator.
■ Apropo, ce-o mai face Crin Antonescu ? Ehe, cât de mult le lipseşte el liberalilor, iar nouă, discursul său acid, penetrant, biciuitor... El, politicianul plămădit din vorbe, oratorul neîntrecut, să-l surclaseze în tăcere până şi pe edilul Sibiului... Aista nu-i lucru curat, fraţilor alegători de iluzii!