Momentul de miercuri,
25 octombrie 2006, prin care Traian Basescu a fost de acord cu nominalizarea lui Varujan Vosganian pentru postul de comisar, iar Calin Popescu Tariceanu a acceptat sacrificarea lui Teodor Atanasiu si pierderea in favoarea PD a unuia dintre cele mai importante ministere, a starnit, cum era de asteptat, reactiile politicienilor si ale jurnalistilor.
Nimeni n-a facut efortul de a trece dincolo de ceea ce sare in ochi, pentru a dibui semnificatiile din profunzime ale acestui troc politic, tipic, de altfel, dambovitianismului nostru maladiv.
Aceste semnificatii se pot imparti in doua categorii, despartite dupa criteriul de raportare:
Prin raportare la batalia dintre Palate, avem semnificatia unei incredibile infrangeri a PNL.
Pentru ca premierul a obtinut de la presedinte un drept pe care-l avea si, in consecinta, nu se poate vorbi despre o negustorie cinstita. E ca si cum eu m-as aseza in capul unei strazi si n-as lasa sa treaca nici o masina fara ca soferii sa nu-mi dea ceva. Iar acestia ar ceda imediat, fericiti ca au obtinut un drept pe care-l aveau totusi.
In planul imaginii publice, dezastrul PNL ramane indiscutabil ca succesiunea anotimpurilor. Teodor Atanasiu a intrat in colimatorul lui Traian Basescu prin sprijinul neconditionat dat deciziei PNL de retragere a trupelor din Irak. Din acest moment, Traian Basescu si-a jurat (nu in barba ca Baiazid al lui Eminescu, ci in gura mare) sa stie toti romanii ca i-o va coace lui Atanasiu. Si i-a copt-o! Mesterind o lucratura ilegala in vazul lumii. In aceste conditii, PNL trebuia sa-l sustina pe T. Atanasiu pana-n panzele albe. Fostul ministru al Apararii nu numai ca n-a fost sustinut, dar mai mult a fost jucat la carti.
Ce semnal da actuala conducere ministrilor PNL, simplilor membri? Sa nu mai ridice nici privirea la Traian Basescu? Sa nu mai fie solidari cu deciziile conducerii, pentru ca, la o adica, ajunsi la stramtoare din cauza acestei solidarizari, conducerea ii vinde in doi timpi si trei miscari.
Prin raportare la statul de drept, trocul e o mare lovitura pentru principiul respectarii legii. Scoaterea lui Teodor Atanasiu a fost rezultatul unei lucrari pe care Traian Basescu s-a straduit s-o arate opiniei publice in intreaga-i goliciune. Nu intamplator, ci, asa cum am mai scris, pentru a dovedi romanilor ca, la o adica, cine se pune cu el nu va avea zile bune. Fara a tine cont de Constitutie, de legi, de bun-simt, nu se lasa pana nu-l termina, sub semnul unei profesii de credinta repetate ostentativ: eu nu uit si nu iert! Acestei tendinte a lui Traian Basescu de a demonstra ca el e Jupanul i s-au opus un timp liberalii. Prin trocul de miercuri, ei au renuntat la aceasta batalie. Ramane semnificativ pentru uluitoarea usurinta cu care PNL a cedat la santajul lui Traian Basescu faptul ca T. Atanasiu a fost fortat sa demisio-neze inainte de implinirea termenului la care se epuiza dreptul celor doi autori de plangeri penale de a face recurs. Ce-i costa pe liberali sa astepte scurgerea acestei perioade, pentru ca opinia publica sa vada ca Traian Basescu procedeaza arbitrar, refuzand revocarea decretului (la fel de arbitrar) de suspendare? Nu l-ar mai fi putut nominaliza pe Varujan Vosganian.
Ei si! Merita nominalizarea lui Varujan Vosganian pretul - atat de mare - al negustoriei fatise cu principiile? Mai ales ca, judecand dupa declaratiile de ieri ale socialistilor si ale popularilor europeni, nu poate fi exclusa posibilitatea ca, urmare si a unor intrigi ale lui Traian Basescu (are la dispozitie PSD!), Varujan Vosganian sa fie respins.