Mi-aş fi dorit să adaug adverbul ÎNCĂ la "Nelegiuiri nepedepsite", dar gândindu-mă mai aplecat asupra experienţei trăite şi adunate de mulţimea românilor tăcuţi, adică fără putere, am rămas la titlul scurt. Proverbele lui Solomon din Vechiul Testament mă ajută să luminez înţelesul nelegiuirilor. "Sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune" şi "Când este pedepsit batjocoritul, prostul se face înţelept". FMI, prin gura ipocrit zâmbitoare a "păcătosului" său şef de misiune, constată că programul cu România a fost practic un eşec. Dezastrul românilor îi afectează cumva, cu ceva, pe cei din FMI? Evident, nu. Cum de nu a sesizat şi nu a reacţionat misiunea FMI văzând că poate cea mai importantă resursă disponibilă de dezvoltare, fondurile UE destinate României, nu era atrasă şi, cu atât mai puţin, utilizată de Guvernul României. Ce fel de "meseriaşi" de excepţie erau cei de la misiune în faţa pericolului evident de explozie a inflaţiei? Sau poate că misiunea lor principală era alta. Anume să stabilizeze băncile din România chiar cu preţul unui efect contrar asupra economiei României. Ne întrebăm: misiunea FMI e rea şi Guvernul prost? Cetăţenii pare că au decis: ambele sunt şi una, şi alta.
Protestele actuale, tot mai numeroase, şi posibila revoltă de mâine nu sunt instigate, nici măcar îmboldite, de sus în jos, de politicieni abili. Ele sunt de jos în sus, împotriva unei puteri tot mai distante şi arogante care şi-a pierdut legitimitatea şi reprezentativitatea. Protestatarii au, cred, o idee despre politică, dar una nu prea bună. Protestul însă este motivat de o pasiune imediată declanşată de răul de nedreptăţi care curge prin albia socială şi tinde să destrame ţesătura relaţiilor umane. Protestele se amplifică prin teamă, furie şi resentiment. Mobilizarea e mai mult spontană şi pasională împotriva guvernării care-i tratează pe cetăţeni cu un dispreţ cinic. Orice încercare de a califica protestul ca rezultat al unei manipulări este destinat unui eşec ridicol. Mai întâi pentru că memoria populară nu iartă şi apoi pentru că oamenii îşi amintesc ce vor ei iar nu ceea ce vrea TVR. Pe locul pe care puterea condamnă nu trecutul, ci viaţa trăită de oameni în trecut rămâne un fel de gol care va fi umplut, dar nu neapărat de raţiune şi ordine. Miturile, spre exemplu, despre binele societăţii socialiste renasc, se întăresc şi îngenunchează adevărurile elementare despre libertate şi democraţie. Simbolurile, în vremuri de restrişte şi suferinţă, sunt mai importante decât realitatea istorică, fie ea redată cu maximă acurateţe. Când Ceauşescu proclama poporului dreptul la independenţă al României, el crea memorie, iar nu istorie. Legenda despre independenţa României a devenit un fapt consemnat de mii de ori şi, în realitate, o autentică mistificare. Comuniştii susţineau că vor da naţiunii un sens raţional al destinului şi, utilizând minciuna şi frauda la scara întregii naţiuni, au sfârşit în crimă, cotropind destinul naţiunii. Raţionalitatea "reformei statului" seamănă cu cea a comuniştilor, dar nu-şi propune nici un fel de orientare a destinului naţional. Dimpotrivă, are deocamdată ca rezultat dizolvarea unor structuri care asigurau viabilitatea contractului social dintre conducerea statului şi cetăţeni.
Marii istorici din trecut ca şi din prezent afirmă că prin intermediul moştenirii trecutului şi istoriei critice noi putem spune cine suntem, de unde venim şi cui aparţinem. Printr-o falsă şi frauduloasă reformă a statului s-ar ajunge, la limită, să nu mai fie clară nici una dintre relaţiile fundamentale ale identităţii noastre.
Reformele – adică schimbări radicale – pe cât de agresiv anunţate, pe atât de incoerent realizate de actuala putere ar fi bine să aibă ca punct de plecare cuvintele lui Mahatma Gandhi, "Trebuie să fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi înfăptuită în lume". De curând am avut o tragică şi eroică confirmare a acestor cuvinte când Sorina Ferari şi-a pierdut viaţa pentru un autentic gest de solidaritate.
Cum ar arăta un Guvern care ar semăna cu Sorina? Cred că drept, direct şi corect.