Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In librării, un volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, are un titlu năucitor: "100 de catastrofe naturale". In mulţimea cărţilor care inventariază locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creaţii celebre - "70 de minuni ale lumii" - sau tablouri care trebuie neapărat cunoscute - "1.000 de capodopere ale picturii"
In librării, un volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, are un titlu năucitor: "100 de catastrofe naturale". In mulţimea cărţilor care inventariază locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creaţii celebre - "70 de minuni ale lumii" - sau tablouri care trebuie neapărat cunoscute - "1.000 de capodopere ale picturii" - , apariţia unui panoramic al nenorocirilor spectaculoase poate să semene a contribuţie editorială necesară. La urma urmei, tot ce are o dimensiune şi un motiv provocator, ca excepţie, poate fi insumat intr-un clasament. In 1990, un jurnalist cunoscut ca excentric şi cinic cumpărase din Germania un cărţoi de mărimea unui atlas, care se chema "Cele mai innebunitoare 100 de sexe de femei din toată lumea", şi reuşea intr-adevăr să năucească toate redacţiile unde-l arăta.
Poate că albumele cu imagini ale dezastrelor n-or să aibă niciodată titluri comerciale, de tipul "Cele mai mari 100 de inundaţii" sau "Cele mai cumplite 100 de boli". Intrevăd in editarea volumului cu 100 de catastrofe care au speriat omenirea un substrat educativ, o cauză prevenitoare. Numai că ideea aceasta, de a acredita criterii de importanţă şi performanţă in treburi care implică imense suferinţe individuale, deschide calea către o sistematizare a atrocităţilor in care mai marele, mai multul, mai răul sunt asociaţi cu progresul in performanţă. De ce n-ar apărea şi cărţi precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor?" ori "Cele mai sugestive 100 de imagini cu spănzuraţi", de vreme ce bibliografiile celor mai mari criminali in serie, ale celor mai cumpliţi 100 de despoţi şi ale celor mai cunoscute 100 de curve ale secolului sunt mai mult decăt ofertante. Problema nu e atăt la conţinutul acestui gen de tipărituri, căt la semnificaţia pe care o capătă nişte cifre, care au cumulat de-a lungul istoriei o seamă de inţelesuri sacre. Cifrele 1 şi 3 trimit cu găndul la cel care "Unul e Dumnezeu" şi la Sfănta Treime. Există o intreagă literatură numerologică, suficient de convingătoare, ca să realizăm raţiunea strict comercială a antologiilor gen "100 de catastrofe naturale".
Suferinţa nu comportă clasamente. Calamitatea cu cel mai mare număr de morţi şi cu cele mai multe locuinţe şi familii distruse nu se judecă prin comparaţie. Ar fi să ajungem in situaţia ca la nenorociri de aceeaşi amploare să facem diferenţa la schilozi. Eu unul nu inţeleg cu ce criterii se alcătuieşte sumarul unui volum de acest fel şi cine se incumetă să semneze selecţia. Mă intreb, de asemenea, cu ce gănduri ar porni la treabă autorul unui clasament mondial al ororilor, dacă el insuşi ar fi trecut printr-o incercare sinistră?
Cu ani in urmă m-am chinuit o lună intreagă, intr-un spital, să scap de o pietricică de la rinichi mare căt un bob de orez. Şi acum, cănd ajung in preajma acelui spital, traversez pe trotuarul de vizavi. Găsesc că e imprudent să sfidezi destinul ţinăndu-te prea intim cu hazardul. Un vecin de pat, care avea o piatră căt un bob de fasole, a scos-o in căteva ore, dar nu s-a dat mare şi nu mi-a zis: Domnule, sunt mai bun decăt tine!
Poate că albumele cu imagini ale dezastrelor n-or să aibă niciodată titluri comerciale, de tipul "Cele mai mari 100 de inundaţii" sau "Cele mai cumplite 100 de boli". Intrevăd in editarea volumului cu 100 de catastrofe care au speriat omenirea un substrat educativ, o cauză prevenitoare. Numai că ideea aceasta, de a acredita criterii de importanţă şi performanţă in treburi care implică imense suferinţe individuale, deschide calea către o sistematizare a atrocităţilor in care mai marele, mai multul, mai răul sunt asociaţi cu progresul in performanţă. De ce n-ar apărea şi cărţi precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor?" ori "Cele mai sugestive 100 de imagini cu spănzuraţi", de vreme ce bibliografiile celor mai mari criminali in serie, ale celor mai cumpliţi 100 de despoţi şi ale celor mai cunoscute 100 de curve ale secolului sunt mai mult decăt ofertante. Problema nu e atăt la conţinutul acestui gen de tipărituri, căt la semnificaţia pe care o capătă nişte cifre, care au cumulat de-a lungul istoriei o seamă de inţelesuri sacre. Cifrele 1 şi 3 trimit cu găndul la cel care "Unul e Dumnezeu" şi la Sfănta Treime. Există o intreagă literatură numerologică, suficient de convingătoare, ca să realizăm raţiunea strict comercială a antologiilor gen "100 de catastrofe naturale".
Suferinţa nu comportă clasamente. Calamitatea cu cel mai mare număr de morţi şi cu cele mai multe locuinţe şi familii distruse nu se judecă prin comparaţie. Ar fi să ajungem in situaţia ca la nenorociri de aceeaşi amploare să facem diferenţa la schilozi. Eu unul nu inţeleg cu ce criterii se alcătuieşte sumarul unui volum de acest fel şi cine se incumetă să semneze selecţia. Mă intreb, de asemenea, cu ce gănduri ar porni la treabă autorul unui clasament mondial al ororilor, dacă el insuşi ar fi trecut printr-o incercare sinistră?
Cu ani in urmă m-am chinuit o lună intreagă, intr-un spital, să scap de o pietricică de la rinichi mare căt un bob de orez. Şi acum, cănd ajung in preajma acelui spital, traversez pe trotuarul de vizavi. Găsesc că e imprudent să sfidezi destinul ţinăndu-te prea intim cu hazardul. Un vecin de pat, care avea o piatră căt un bob de fasole, a scos-o in căteva ore, dar nu s-a dat mare şi nu mi-a zis: Domnule, sunt mai bun decăt tine!
