x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Nenorocita țară...

Nenorocita țară...

de Marian Nazat    |    08 Apr 2015   •   00:00

Ceea ce se întâmplă în România de câteva luni seamănă cu o revoluție. Una ocultă, nu ca aia de acum 26 de ani, când oamenii ieșeau în stradă și-și strigau în gura mare ofurile și exaltările. Astălaltă pare pusă la cale de niște umbre, oricum cu pașaport străin, nicidecum de ai noștri. Ca și atunci, în decembrie 1989... Un tăvălug anticorupție s-a pornit și nu se mai oprește, strivește, după un plan migălos și premeditat, primari, președinți de consilii județene, parlamentari și miniștri. O întreagă clasă politică a încăput sub cilindrul nemilos, care și-a propus să curețe o scenă plină de haimanale și impostori, de escroci lacomi. La început, proscrișii au țipat, s-au zbătut să scape, dar, de la un timp, s-au resemnat. Și-au luat în serios rolul de baci moldovean din Miorița, convinși că lupta cu fatalitatea e inutilă. Valul de arestări și condamnări abătut asupra politicienilor m-a făcut, în sfârșit, să înțeleg blazarea ciobanului ursit să se lase în voia sorții. Până deunăzi îl detestam, îi reproșam lipsa de curaj, lașitatea, blegeala.... Eram un naiv, nu pricepeam deloc dedesubturile necesității istorice, aveam în minte legendele cu eroi curajoși și mereu învingători. Nici nu băgasem de seamă că propagandiștii de aici și de aiurea ne amăgiseră cu clișee care falsificau brutal realitatea. Târziu, în a doua jumătate a vieții, am priceput că baciul moldovean chiar nu mai avea nicio șansă să-și ocolească destinul. Și la ce bun să se prefacă, devreme ce libertatea nu-i altceva decât necesitatea înțeleasă ? Așa că a ales libertatea de a muri în pace, nu înainte de a tăifăsui tragic și degeaba cu vietățile naturii.
Ce paradox, să descâlcesc Miorița pe cărările Justiției multilateral globalizate și-n care avocatul e chiar oaia căreia i se spovedește stăpânul pecetluit să meargă la ocnă.

■ Mă nedumirește lipsa de reacție a politicienilor băștinași, ignoranța lor fudulă și guralivă. I-aș vrea într-atât de inteligenți încât să conștientizeze că vremurile s-au schimbat, iar statutul nostru de județ european impune reguli noi. Ori ești dârz și reziști alăturea de cartelurile internaționale, ori îți recunoști neputința și supraviețuiești alături de ele. Căci una o exclude pe cealaltă, nu-ți trebuie nu știu ce glagore ca să prinzi merchezul. De aceea mă mir întruna că fruntașii pesediștilor și liberalilor – ceilalți nu contează – nu se așază la o masă comună ca să-și securizeze viitorul și să ne igienizeze nouă existența socială. Doar astfel ar putea să stabilească un cod de practici și reguli pentru întreaga clasă politică dâmbovițeană. În interesul lor ar fi să găsească, de pildă, o formă rezonabilă și legală a sponsorizării partidelor și campaniilor electorale sau criteriile de nominalizare a viitorilor legiuitori și guvernanți. Și tot ei sunt obligați să hotărască până la ce nivel se politizează sistemul administrației locale și centrale și cât de independenți sunt magistrații. Dezbinarea în care i-a târât maleficul și nocivul Traian Băsescu (cu complicitatea multora dintre pușcăriabilii și pușcăriașii de astăzi, să nu uităm detaliul acesta !) nu le e de niciun folos. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, vor lua cu toții drumul gherlelor jilave. Dacă se vor codi, mânați de orgolii și calcule meschine, ne vom trezi cu parlamente și cabinete de import, străine de simțirea românească. La urma urmei, o minimă exigență politică ne-ar scuti de atâtea ciulendre judiciare, că prea ne-am săturat ! Capitalismul de tranziție nu înseamnă numai triumful interlopilor și al corupților, sau al coteriilor transnaționale ! Reabilitați instituția cetățeanului și ctitoriți societatea civilă, altminteri derbedeii politici și denunțătorii penali vor transforma România într-o țară damnată.

■ „Nenorocită țară, în care orice străin apare ca un salvator în ochii unei turme de obidiți, doar fiindcă el reprezintă adevărul, publicitatea și libertatea în ochii unui popor lipsit de toate aceste bunuri”, scria despre Rusia Marchizul De Custine. Nu la fel e și aici, nu aidoma privim și noi spre orice conțopist venit de la Washington sau Bruxelles ? Biata, nenorocita țară, pe mâna cui a încăput...

×