Nicolae Badea a devenit corist

Clasamentul primei ligi arată minunat. Pentru un căzut din lună, clasamentul poate părea reprezentarea grafică a unei competiţii de toată lauda. Echipele împroprietărite cu orgoliul înălţimilor, foarte multe la număr, sunt separate de plutonul echipelor care perpelesc repetenţia de o foarte subţire graniţă a mediocrităţii.

La o astfel concluzie poate ajunge oricare cititor al clasamentului care nu a trăit supliciul de a fi fost vreodată martor al întâmplărilor fotbalistice din campionatul nostru. Orice legătură cu realitatea invalidează însă frumoasa scriere a clasamentului. În fapt, întrecerea internă este una sărăcită valoric, lipsită de virtuţi. Întâmplarea domină autoritar competiţia. Gafele hotărăsc mai degrabă decât reuşitele soarta unui meci, marele merit al învingătorului fiind deseori doar acela de a se fi împiedicat mai puţin decât victima sa. Inegalabile în fervoarea lor ridicolă rămân doar ţaţele pripăşite prin mahalaua fotbalului, ţaţe deghizate în armura scorţoasă a unor iluştri conducători.

Două dintre meciurile etapei cu numărul 13 erau creditate cu şansa de a înviora fotbalul: FC Braşov - Unirea Urziceni şi Dinamo - Rapid. Pariu ratat!

Meciul de la Braşov a fost mai interesant în avancronica sa, cu semnificaţii mai grele decât scorul alb înregistrat pe teren. Dan Petrescu s-a îmbăţoşat cocoşeşte şi a împrumutat trăiri de campanie băsesciană. A slobozit discursuri delirante despre o monstruoasă coaliţie creată împotriva partidului său fotbalistic. A acuzat apoi atitudinea nesimţitoare a celor care nu-i acordă privilegiul de a juca atunci când vrea el, aşa cum ar fi meritat după ce a adunat ceva spuză de prin grupele Ligii Campionilor. Comportamentul permanent revoltatului Dan Petrescu îngroapă în moloz meritele antrenorului Dan Petrescu. El a generat scandalul şi a ameninţat că nu se prezintă la meci pe motiv că Unirea a jucat miercuri în LC şi sâmbătă în campionat. Câtă dreptate putea să aibă Dan Petrescu de-ndată ce alte trei echipe (Dinamo, CFR şi Timişoara) au jucat cu o zi mai târziu în cupele europene (adică joi) şi tot la trei zile distanţă în campionat. Şi apoi mi se pare jenantă ameninţarea lui Dan Petrescu cu neprezentarea la meci câtă vreme el era în stare de suspendare. Iar dacă Dan Petrescu ştia că nu are dreptate şi a făcut scandal doar pentru că aşa se poartă, doar pentru că este la modă să pui presiune pe adversar, atunci comportamentul său nu mai are nimic comun cu şcoala britanică din care se revendică.

Egal prin rezultatul său (1-1) şi egal cu mediocritatea competiţiei a fost şi meciul Dinamo - Rapid. Giuleştenii au deschis scorul în minutul 2 prin Ioniţă. Claudiu Niculescu a egalat în minutul 89. Între aceste două momente a fost înghesuit un fotbal la întâmplare, un fotbal numai bun să te umple de lehamite, un fotbal al promisiunilor neonorate. Cristi Borcea survolează însă lejer micile chestiuni de fond şi bagă la înaintarea reţeta compensată a arbitrajelor potrivnice. Richelieul oficialilor dinamovişti îi reproşează lui Haţeganu neacordarea a două lovituri de la 11 m din care măcar una putea fi transformată în golul victoriei. Intervenţia Cardinalului dinamovist nu mă surprinde. Mărturisesc însă că nu mă aşteptam să-l regăsesc printre coriştii scuzelor facile şi pe domnul Nicolae Badea. Afirmaţia acestuia conform căreia Dinamo a făcut egal cu o echipă jalnică, adică Rapidul, este într-adevăr surprinzătoare. Semn că ce s-a întâmplat în Ştefan cel Mare este de natură să te scoată din sărite. Numai că afirmaţia nu încape în logica formală. Dacă Rapidul ar fi fost o echipă jalnică, aşa cum, de pildă, a fost Dinamo în meciul cu Galata, atunci ce i-a împiedicat pe dinamovişti s-o snopească în bătaie. Aşa cum au făcut-o turcii într-un meci de tristă amintire. Este drept că Rapidul nu a făcut un joc bun. La fel de drept este însă şi faptul că Dinamo înoată în neputinţă. Dinamo este o echipă care a fost distrusă în timp. Nu spun de cine. Spun doar că de acelaşi timp au nevoie Dinu şi Şălnar pentru reconstrui ceea ce a fost ruinat la Dinamo.