Nicolae Ceauşescu, decadent?!

Nu ştiu cum s-au documentat cei de la Times pentru a-şi putea permite să scrie că Nicolae Ceauşescu era bogat.

Ziarele noastre, tot mai trăitoare din vînzarea unui exemplar alături de o pereche de ciubote, au reprodus, la loc de cinste, ştirea că jurnaliştii de la Times l-au situat pe Nicolae Ceauşescu pe locul trei într-un aşa-zis top al dictatorilor decadenţi ai lumii.

Gazetele care s-au izmenit cu proprietatea acestui material, şterpelit nu direct din cotidianul londonez, ci din fluxul agenţiilor de ştiri, sînt cum nu se poate mai vigilente cu informaţiile despre puternicii tranziţiei, unii, patroni de presă, alţii, amici ai patronilor sau tovarăşi de negustorie.

Proza ieftină a celor de la Times n-a trecut prin ciurul şi dîrmonul acestei vigilenţe. A fost reprodusă la loc de cinste, fără minimele precizări cerute de standardul informării corecte. Astfel, dacă ar fi făcut efortul de a trece dincolo de reproducerea ştirii, redactorii ar fi trebuit să scrie că e vorba de un top apărut în numărul de la 5 septembrie 2008 al cotidianului Times, în cadrul unei secţiuni cu iz de almanah. Nu e vorba, aşadar, de rezultatul unei documentări riguroase, ci de o încropeală pe picior, cu multe erori de informaţie. Nicolae Ceauşescu, de exemplu, e prezentat preşedinte al României din 1967. În realitate, Nicolae Ceauşescu devine preşedinte la 28 martie 1974. Mult mai important, s-ar fi impus chiar din titlu precizarea, Potrivit publicaţiei britanice Times, Ceauşescu e pe locul trei într-un top al primilor zece dictatori decadenţi ai lumii.

Topul cu pricina nu aparţine lui Dumnezeu, nici măcar unor cercetători ai Istoriei, ci unor jurnalişti în permanentă căutare de senzaţional ieftin.

Situarea lui Nicolae Ceauşescu în topul celor 10 dictatori decadenţi ai lumii e argumentată de fătucele şi guguştiucii de la Times prin faptul că fostul preşedinte şi-ar fi construit 15 palate, şi-a cumpărat o superbă colecţie de maşini, a avut yahturi şi haine de firmă. Să lăsăm la o parte faptul că şi dacă ar fi adevărate, datele tipărite de Times nu s-ar constitui într-un argument pentru eticheta de decadent.

Cuvîntul decadent are înţelesuri precise nu numai în română, dar şi în engleză. Defineşte un comportament de nivel jos din punct de vedere moral.

Decadenţi erau aristocraţii romani care organizau orgii sexuale şi haleau pînă borau, în timp ce barbarii asaltau hotarele Imperiului.

Decadenţi vor fi unii babalîci din Anglia care vin în România pentru a face rost de o fetiţă ca să-şi rezolve erecţiile imposibile. Bietul Nicolae Ceauşescu era atît de conservator în materie de viaţă personală încît a trăit doar cu o singură femeie, ceea ce, de altfel, i-a şi adus sfîrşitul, la Tîrgovişte.

Ca să nu mai spunem că noi, cei din România de azi, care ştim de luxul în care se tăvălesc guşterii tranziţiei, printre ei numărîndu-se şi cîrnăţari de presă precum Sorin Ovidiu Vîntu, nu mai tresărim ca în faţa unei bogăţii fabuloase la ştirea că Nicolae Ceauşescu ar fi avut haine de firmă.

Nu ştiu cum s-au documentat cei de la Times pentru a-şi putea permite să scrie că Nicolae Ceauşescu era bogat.

Probabil că au făcut-o în Regent Park, Cişmigiul lui Caracudi al lor.

Dacă au binevoit să vină pînă la Bucureşti, probabil că s-au documentat la un club de noapte deocheat, cu mîna pe paharul de whisky şi cu ochiul pe chiloţii stripteuzei nespălate.

Orice român, indiferent că a trăit sau nu în epoca dinaintea aşa-zisei Revoluţii din decembrie 1989, ştie că Nicolae Ceauşescu a murit sărac.

Sărac şi cinstit, vorba lui Ion Iliescu.

Îi putem reproşa multe lui Nicolae Ceauşescu, inclusiv iluzia, tipică bolşevicilor dintîi, că, dacă el duce o viaţă "de om de fier", toţi românii trebuie să facă la fel.

Nu-i putem pune în cîrcă însă gustul pentru lux şi cu atît mai puţin pentru luxul decadent.

Într-una din cărţile mele, am descris uluirea stîrnită de un popas la Palatul de la Snagov, care, din cîte se ştie, n-a fost proprietatea lui Ceauşescu, ci a statului. Mă aşteptam să găsesc interioare, mobilier şi aparatură domestică de ultim răcnet în Occident.

M-am pomenit în faţa unei realităţi ce nu o depăşea cu nimic pe cea a unei case de chiabur din ruralul în care s-a născut şi a crescut Nicolae Ceauşescu.

Desigur, cei de la Times au dreptul să fie imbecili.

Nu sînt singurii într-un Occident pe care, descoperindu-l la faţa locului, tot mai mulţi români rămîn surprinşi de slăbiciunile şi păcatele definitorii: de la analfabetismul cras pînă la prejudecăţile de burtă-verzime.

Jurnaliştii români n-au însă dreptul să ofere cititorilor români o astfel de prostie cu moţ drept un adevăr.

Situaţia materială a lui Ceauşescu fiind ştiută de toţi cititorii români, absenţa unei minime poziţii critice faţă de născocirea celor de la Times te face să crezi că sîntem consideraţi drept nişte proşti.