Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Da, se poate și așa. Trei zile, Vălenii de Munte, oraș care rezonează cu personalități ca Nicolae Iorga sau Miron Radu Paraschivescu, și-a scos la vedere o bogăție care dezleagă vorbe și unge plăcut, atunci când excesul este ocolit, gâtlejul. Vineri, sâmbătă și duminică, vălenarii au fost gazdele a peste 25.000 de vizitatori veniți din Capitală sau din colțuri îndepărtate de țară pentru a se bucura de Festivalul țuicii. Țuica a fost simbolul orașului, țuica veche, uleioasă, cu mărgele în ceșcuțe sau păhărele transparente sau palinca din prună, regină a reginelor. N-au lipsit palinca din fructe sau rachiurile, fiecare cu profilul și alinturile sale. Orașul adolescenței mele a mirosit, la propriu, trei zile, a țuică. Primarul orașului, Florin Constantin, ales în vară pe listele USL ca edil al urbei și-a confirmat spiritul gospodăresc și știința detaliilor. Da, mă corectează el, a fost un festival al țuicii, devenit deja tradițional, dar meșteșugurile vechi au încăput și ele aici, etalând produse ale îndemânărilor străbune. Îți puteai procura o căciulă brumărie, din miel, sau o scoarță țesută de mână. N-am îngăduit, zice domnul Bebe, cum îl alintă localnicii pe primar, kitsch-ul, făcătura, produsele abundente din păcate pe toate tarabele din România ale prostului gust. Pentru acestea, orașul a fost închis. Cei cinci degustători profesioniști și-au făcut cu exigență meseria iar cei mai buni dintre cei buni au luat medalii, între care cinci de aur. Același cultivator State, din Vărbilău, și-a confirmat clasa. Cei 48 de concurenți la capitolul țuică, din cei 280 de artizani și producători, au plecat acasă cu diplome de participare și cu o faimă suplimentară pentru averea lor păstrată în butoaie de stejar, dud sau salcâm.
Europa e plină de festivaluri ale berii, ale cârnaților, ale... Nemții și vienezii nu-și popularizează doar concertistic uriașele bogății muzicale, ci și tradiții mai lumești. Belgienii își laudă în târguri ciocolata. Ceea ce s-a petrecut, în niște zile de toamnă splendide, la Vălenii de Munte, a fost tot un fel de simfonie la care au conlucrat educația cetățenilor, bunul gust, o armonie rar găsită la noi în ultimii ani. N-am văzut bețivi, nu s-a bătut nimeni, n-am auzit decât cântece pe scenă și o bună dispoziție fără stridențe. Uite că se poate. Primarul zâmbește cu subînțeles. Preventiv, printre negustorii, degustătorii și clienții țuicii de prună, au poposit la Vălenii de Munte, chemați de oficialitate și 40 de jandarmi. Nu ostentativ, zice primarul, nu s-a lovit nimeni de ei, dar, pentru orice eventualitate, i-am adăugat polițiștilor comunitari. N-a fost nevoie de intervenția lor.
Așa s-a încheiat, aducând orașului încasări de 10 miliarde de lei vechi un festival european al țuicii, pe Valea Teleajenului, în Vălenii de Munte, oraș de care mă leagă amintiri și nostalgii. Regret doar că n-am concurat și eu, nepot de mare producător de țuică de la care am o diplomă cu premiul întâi pe țară obținută în 1933. Mai am niște sticle sigilate, de pălincă de prună din 1991, ținută niște ani în butoaie de dud. E prima palincă făcută de mine. Are doar cusurul de a avea 55 de grade, cam mult, și un gâtlej neînvățat poate încerca șocuri. Cu un pic de răbdare se îmblânzesc în plăceri rare.
