Societatea civila a pledat ani la rand pentru reducerea imunitatii demnitarilor, dar, atunci cand Daniel Morar a decis, impotriva Constitutiei, ca presedintele se bucura de imunitate totala, activistii ei au tacut malc.
Ii vezi astazi peste tot si, cel putin teoretic, asa si trebuie. Reprezentantii societatii civile comenteaza tot, sunt la toate posturile de radio si televiziune. Alaturi de expertii in legi, in gripa, in finante, ei sunt expertii in democratie care le explica oamenilor cum functioneaza sau nu functioneaza statul, pentru care ei, oamenii, platesc zi de zi atata amar de bani. Dupa ce ii vezi, ii asculti. Si euforia dispare dupa ce ajungi sa inhalezi cam al treilea desant de asemenea experti, ceea ce se petrece repede. Repet, ei sunt peste tot. O mare intrebare se naste fata in fata cu ceea ce spun acesti oameni scoliti, in general, la marile focare de cultura democratica din Vest: ce fel de "societate civila" e asta? Pe cine reprezinta ea? Care e diferenta intre societatea civila care ne e vanduta televizat zi de zi si un partid cu interese de grup clar definite? Ideologia acestor ONG-uri e unica, uniforma si poate fi descrisa succint cam asa: din decembrie 2004, o anumita parte a statului roman exprima interesele majore ale tarii si ale romanilor intr-o asemenea masura, incat ea, partea asta, trebuie aparata total, trebuie sa primeasca un cec in alb, in vreme ce toate celelalte parti trebuie impinse de la spate ca sa se conformeze cu valul revolutionar si binefacator. In fruntea valului e presedintia si alaturi de ea sunt cativa aliati fideli si de incredere: Monica Macovei, Daniel Morar, Mona Musca. Efectele acestui fel de a fi sunt tragicomice. Societatea civila romana din ziua de azi apara puterea in detrimentul opozitiei, apara drepturile anchetatorului fragil in fata anchetatului puternic si pervers, pledeaza pentru prezumtia de vinovatie, ataca Parlamentul si ocroteste birocratiile de tip represiv sau informativ si sprijina traseismul politic daca traseistul face cu degetul in directia corecta. Mai mult decat atat, societatea civila de acest tip e atat de pornita sa apere din oficiu orice initiativa a celor agreati de ea, incat ajunge sa fie contrazisa uneori chiar de politicienii preferati. Cand Senatul a respins ordonanta privitoare la organizarea DNA, societatea civila a emis un lung cor de strigate panicate fara sa analizeze nici un moment actul cu pricina. O fi fost acolo ceva neconstitutional? Ce conteaza? Era ceva neconstitutional, Traian Basescu insusi a remarcat pragmatic problema, pentru ca nu ii convenea ca un proces sa se opreasca din aceasta cauza. Societatea civila nu a avut timp pentru astfel de analize, era mult prea preocupata sa expuna peste tot viziunea ei in alb si negru.Citește pe Antena3.ro