x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Non bis in idem

0
Autor: Adrian Năstase 10 Noi 2014 - 17:10
Principiul de drept non bis in idem, acceptat de “naţiunile civilizate”, ar trebui să ne înveţe inclusiv că nu trebuie să facem de două ori aceeaşi greşeală. În 2004, în condiţiile în care rezultatul meu, în confruntarea directă, în primul tur, era de 41% faţă de rezultatul lui Băsescu (34%), stafful CDR a folosit tema fraudării alegerilor pentru a crea, în intervalul până la turul al doilea, o stare de emoţie (“nu puteţi voi fura, cât putem noi vota”), o stare de spirit, care să contracareze campania bazată pe rezultatele guvernării. Această stare emoţională a implicat şi o parte importantă a mediei şi a dus la acceptarea unor măsuri care avantajau clar, în turul al doilea, candidatul CDR.

Spre exemplu, eliminarea listelor suplimentare şi, ca atare, blocarea unui număr de aproximativ un milion de persoane în vârstă care nu au mai putut vota - în special în zona rurală. Atunci, nimeni nu a făcut scandal pe tema aceasta pentru că ea convenea candidatului CDR. În plus, Corneliu Vadim Tudor s-a raliat temei fraudării, în condiţiile în care PRM obţinuse un scor considerabil mai mic la alegerile parlamentare din acel an faţă de anul 2000. În final, s-a dovedit, printr-o expertiză internaţională, că totul a fost o minciună.

Tema fraudării alegerilor fusese preluată în România, în 2004, din Revoluţia portocalie de la Kiev. Anul acesta, s-a încercat re-editarea Revoluţiei portocalii în Ucraina, cu rezultatele cunoscute. Şi în România, la aceste alegeri, se încearcă declanşarea unor mici “incendii” în exterior care să declanşeze o reacţie de indignare în interior, pentru turul al doilea, folosindu-se, din nou, tema fraudării alegerilor.

În condiţiile în care, în interior, spun surse avizate, votul multiplu pentru candidatul ACL nu ar putea fi realizat, datorită controlului atent din secţiile de vot (şi ca atare diferenţa de zece procente între cei doi nu ar putea fi ştearsă), se încearcă multiplicarea secţiilor de vot în străinătate pentru a se încerca repetarea utilizării votului multiplu din 2009. Presiunea ar trebui să ducă şi la eliminarea declaraţiei individuale.
Evident, fiecare cetăţean român, oriunde s-ar afla, trebuie să aibă posibilitatea să voteze. Erorile vor trebui corectate. Cred însă că ar trebui realizate, la ambasade, listele cu cetăţenii români aflaţi în străinătate, liste care să ajute la o evaluare corectă a nevoilor legate de condiţiile de vot şi la blocarea tentaţiilor de turism electoral de la Strasbourg la Paris şi mai departe (prietenii ştiu ce spun).

Întrebarea mea de final este dacă aceleaşi partide, PD şi PNL, vor reuşi, după zece ani, aceeaşi formă de manipulare a votanţilor - tema fraudării alegerilor?!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de