Nota 10 la stomac

Primul-ministru a anuntat ca face o evaluare a activitatii tuturor ministrilor din Cabinetul sau. Si PNL, pe de alta parte, isi evalueaza propriii ministri. Partidul Democrat la fel, in aceeasi situatie aflandu-se conservatorii si UDMR.

Daca in privinta partidelor e greu de crezut ca vor fi intr-atat de intransigente cu trimisii lor la Palatul Victoria, incat sa-si retraga singure ministrii, se anunta nori negri, provocati de premier, deasupra capetelor ministeriale.

Calin Popescu Tariceanu se declara nemultumit de ministrii cu note de trecere si isi exprima dificila intentie de a pastra in Guvern numai ministri de notele 8 si 9. Nota 10, care, de obicei, e pentru profesor, ii revine acum lui.

Cu toate ca purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu, anunta o remaniere guvernamentala in aceasta vara, undeva pe la mijlocul lunii iulie, premierul a tinut sa corecteze informatia, adaugand ca, pana la toamna, cand va fi prezentat Raportul de monitorizare al UE, nici nu se gandeste sa faca schimbari. Desi, daca este sa vorbim strategic, ar fi mult mai utila improspatarea Executivului pe timp de vara, pentru ca noii ministri sa aiba timp de acomodare, pe perioada cat romanii sunt ocupati cu vacantele, iar din toamna sa tureze motoarele la maximum.

Cum spuneam, premierul e exigent. Nu face declaratii publice impotriva unuia sau altuia dintre ministri, dar e clar ca are propriile insatisfactii. E si firesc, unele dintre incompetentele sau inabilitatile ministrilor sai i s-au spart in cap devenind, de multe ori, subiectul persiflarii prezidentiale.

Vrea numai ministri eminenti? Ma intreb daca, in aceasta situatie, va mai ramane in functie macar jumatate din tabloul ministerial de acum.

Sa ii luam pe rand pe cei care sunt examinati, in aceste zile, chiar de catre premier. Mihai Razvan Ungureanu, seful diplomatiei romane - cred ca sare, de data aceasta, peste remaniere. A contribuit la rezolvarea crizei ostaticilor si s-a imprietenit cu Condoleeza Rice. Ene Dinga, tartor peste integrare - chiar daca nu s-a facut simpatic in interior, nu ar fi strategic sa fie schimbat, indiferent ce note are in carnet, tocmai acum cand si-a stabilit relatii bune cu cei de care depinde integrarea.

Monica Macovei, de la Justitie - sigur societatea civila i-a priit mai bine. Ceva lipsa de tact, ceva patima in exces. Pana si presedintele spune ca functionarea Justitiei este una din marile probleme ale Romaniei.

Teodor Atanasiu, aparatorul sef - nimic nou pe frontul de vest, nici o actiune memorabila. Vasile Blaga, de la Administratie si Interne - prieten cu presedintele. Om politic de treaba. Sanse maxime sa ramana.

Gheorghe Barbu, ministrul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei - si-a pus in cap toate mamicile de la guvernare, din opozitie si de oriunde. Se va gasi cu siguranta unul mai orientat. Dar experienta sa conteaza enorm.

Ioan Codrut Seres, ministrul Economiei - singurul minister mai important acordat conservatorilor. Seres e laudat de premier in dese ocazii. Doar daca se plictiseste sau se insoara renunta la minister.

Gheorghe Flutur, pariorul cu agricultura - prea cuminte pentru un minister atat de important. Curaj!

Un alt Gheorghe, dar e Dobre, de la Transporturi - grea incercare greva. Grele acuzele cu sprijinirea minerilor de a veni la Bucuresti cu ganduri negre.

Mona Musca, cel mai cult dintre ministri - zero motive pentru schimbare. Cat despre programul incarcat caruia va trebui sa-i faca fata, ca euroobservator, nu-i bai.

Mircea Cinteza - ne-a imbolnavit cu crizele din sanatate si va fi trimis, probabil, la tratament.

Zsolt Nagy, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Performeaza! Sulfina Barbu, doamna de la Mediu, nu prea! Si sta si prost cu diplomatia.

Pe Ionut Popescu l-am lasat la urma, nu pentru ca ar fi codasul clasei, ci pentru ca a fost cel mai expus aruncatului cu pietre in cladirile ministeriale. Ba ca detine actiuni si are grija de ele, ba ca s-a dat cu FMI si mareste TVA, ba ca a uitat de unde a plecat si nu mai tine aproape de fostii colegi de breasla - jurnalistii. E-adevarat, e mult mai greu sa fii ministru decat analist, s-au mai vazut si alte cazuri, dar, tocmai de aceea, cred ca mai merita o sansa. In fond, finantele sunt un mamut. Care se autoconduce si autoregleaza. E mai putin important daca in fruntea lui se schimba ministrul o data la o jumatate de an. Dar devine importanta prezenta unui ministru care detine abilitatea dialogului. Si Ionut Popescu o are, chiar daca se face ca mai incurca cifrele.

Cat despre premierul Calin Popescu Tariceanu, eu i-as da nota 10 pentru stomac. E calit! Incaseaza, incaseaza, dar isi vede de treaba, ceea ce e de apreciat. Si e un factor de echilibru. Lucru mare. La un presedinte argint-viu, daca mai aveam si un premier agitat sa aiba ultimul cuvant in disputele publice, cadeam in prapastie. Asa, stam pe margine si ne amuzam. Cat ne-o mai permite punga.