Noul val: politicieni crescuţi de oamenii de afaceri

Lăbărţat într-un fotoliu din biblioteca casei sale de vacanţă, Fane Duhnilă frunzăreşte piesa sa de căpătîi, "Cartea agitatorului Partidului Comunist Român". Îngălbenit de vreme, volumul poartă semnele devenirii lui Duhnilă, sublinieri cu creionul chimic, semne ale exclamării, cocoloaşe în jurul unor cuvinte-cheie.

SCENARII ÎN CIORNĂ
Lăbărţat într-un fotoliu din biblioteca casei sale de vacanţă, Fane Duhnilă frunzăreşte piesa sa de căpătîi, "Cartea agitatorului Partidului Comunist Român". Îngălbenit de vreme, volumul poartă semnele devenirii lui Duhnilă, sublinieri cu creionul chimic, semne ale exclamării, cocoloaşe în jurul unor cuvinte-cheie. Şi-a dorit o bibliotecă la casa de vacanţă de la munte pentru zilele cînd îi vin oaspeţii de seamă de la partid, pentru nişte table, un poker pe dezbrăcate alături de amante şi discuţii aprinse despre combinaţiile ce trebuie desăvîrşite pe scena politică. În rest, rareori urcă la etajul trei, unde-i biblioteca, în primul rînd pentru că e greu de urcat scările la 120 de kilograme şi liftul exterior încă n-a fost montat. În al doilea rînd, are de udat muşcatele din cele 20 de camere ale căsuţei. Cu jumătate de an înainte de alegeri, Fane Duhnilă rememorează clipele de extaz, cînd a fost făcut, în urma unui examen la sînge din documentele de partid şi din cărticica adnotată, secretar de partid la combinatul fanion al judeţului. În timpul Revoluţiei din ’89, a purtat banderola tricoloră pe braţ şi a fost în linia întîi împotriva teroriştilor. Chiar el a alcătuit lista FSN-ului local, s-a zbătut să dea de mîncare la soldaţi, iar în anii care au urmat a vegheat la propăşirea pe cele mai înalte culmi a locurilor natale din funcţia de senator. Mă rog, a trebuit să schimbe partidul; de vreo trei ori, dar a căzut în picioare. Întocmai precum Gică, motanul birmanez, care i se împleticeşte acum printre picioare torcînd.

De cum a ajuns în fruntea bucatelor judeţului, a ales vreo trei băieţi, cu referinţe bune, ca să-i facă oameni de afaceri. "Ca să avem şi noi capitaliştii noştri. Să nu ne vindem ţara la toţi străinii ăştia, ci să ne rămînă nouă", după cum îşi spune Duhnilă şi astăzi. Unuia i-a dat IAS-ul, altuia fabrica, iar celui mai zelos şi mai aprig i-a cadorisit combinatul. A, bineînţeles, s-au făcut licitaţii şi toate cele legale. Au scris nişte ziarişti că licitaţiile au fost trucate, dar campania de denigrare a încetat imediat ce i-a strecurat nişte mărunţiş directorului gazetei drept publicitate. Oricum nu dădea din banii lui. Apoi, un poliţist care prinsese ceva de veste a fost avansat la Capitală, la Direcţia Paşapoarte. Mituţ, puştiul care s-a ales cu ditamai combinatul, s-a tot umflat, că balta avea peşte, la sfatul său, din umbră. Aşa s-au rezolvat lucrurile şi pentru o mîndreţe de rafinărie, şi pentru nişte hoteluri şi echipă de fotbal, iar în Topul bogătaşilor astăzi Mituţ este sus de tot. În biblioteca de la etajul trei, Fane Duhnilă tocmai pe Mituţ îl aşteaptă, pentru a vedea cum se taie cărţile anul acesta, de alegeri. I-a spus o secretară de la şefii cei mari de la Bucureşti cu care are oareşce bucurii că l-a văzut pe Mituţ pe-acolo, ducîndu-se la "Boss". A intrat un pic la bănuieli, pentru că Puştiul, cum îi zece el, nu i-a dat raportul. Nişte paşi cîntăriţi se-aud pe scara din lemn. În cîteva zeci de secunde se iveşte capul dolofan al lui Mituţ. "Puştiule! Te-aşteptam!", îi aruncă Duhnilă, precum un patron, bogătaşului.

"Nea Fane, să te pup", se şi repede omul de afaceri familiar şi-şi atinge obrazul transpirat, de trei ori, de gura senatorului. "Nea Fane, stau doar două minute, că n-am vreme", se şi uită la ceas afaceristul. "Păi, credeam că vorbim pe îndelete, cum mi-ai promis, de campania electorală, de expunere în media, de proiecte. Nu aşa am stabilit?", se încruntă politicianul. "Nea Fane, bre, mata poţi să fii oricînd consilierul meu şi nici nu trebuie să vii pe la birou, dar nu te mai sprijin pentru un nou mandat. Am un băiat la combinat, e descurcăreţ, o vreme l-am ţinut pe la sindicat să-l placă oamenii şi are şi ceva experienţă de conducere, c-a fost director la rafinărie. Are şanse, e tînăr, cunoscut, le ştie pe-astea cu fondurile europene, că doar de-aia l-am ţinut pe la cursuri. Şi-mi trebuie tare-tare mult să îmi promoveze anumite legi în Parlament", anunţă sec Mituţ. "Cum? Puştiule! Ai uitat cine te-a făcut om, cine te-a crescut? Te termin, băi păduche, te jupoi de viu", urlă Fane Duhnilă, ca un apucat şi vena de la gît i se îngroaşă instantaneu. Omul de afaceri, intrat în combinaţii europene, rînjeşte calm. "Şi să ştiţi, domnule Duhnilă că omul meu este pe primul loc, deci eligibil, după cum au fost de acord şi şefii matale de la Bucureşti. Urmează să te anunţe.

Vă aşteaptă secretara mea la casierie să vă luaţi salariul. Că doar aveţi ceva întreţinere de plătit la casa aceasta. Şi dacă nu mai faceţi faţă peste cîteva luni, v-o cumpăr eu", îi spune sacadat, în ritmul coborîrii scărilor Mituţ. Taman cînd motanul Gică îl muşcă pe Duhnilă de degetul mare de la picior.