Nu doar de coronavirus mă cutremur, ci și de isteria lui

Suntem,așadar, la nivel național, în stare de urgență! Deocamdată pe timp de o lună și să dea Bunul Dumnezeu să nu mai fie nevoie de prelungirea sa, iar amenințarea coronavirusului să dispară. A fost emis Decretul prezidențial care, între timp, a fost publicat în Monitorul Oficial, urmând ca în curând el să fie discutat și aprobat în Parlament. Numai că, oameni cu o temeinică pregătire și cu solidă experiență în știința dreptului, s-au aplecat asupra documentului și au sesizat anumite neclarități și prevederi care trebuie să fie corectate sau mai riguros precizate. Așa încât, punerea în aplicare a acestui document de maximă importanță pentru noi toți să nu lase cale liberă unor abuzuri sau chiar încălcări ale Constituției. În acest sens, am reținut observațiile punctuale pe care le-a formulat senatorul PSD Titus Corlățean, președintele interimar al Senatului, și sunt convins că ele trebuie să se regăsească în formula finală a documentului care va fi aprobată de Legislativul țării, după toate probabilitățile, joi

 Ca simplu cetățean,i dar și pentru că sunt unul care încerc, de vreo cincizeci și ceva de ani, să îmi onorez îndeletnicirea de ziarist, m-au interesat, în mod aparte, acele prevederi ale documentului care vizează comunicarea publică și informarea corectă, prin presa scrisă și audiovizuală, ca și prin ceea ce se numește media alternativă. Rețin și apreciez, în această ordine de idei, preocuparea autorității supreme a statului de drept pentru asigurarea și respectarea corectitudinii informațiilor difuzate cu și despre evoluția pandemiei Covid-19 în țara noastră și pe alte meridiane și paralele, inclusiv sau mai ales pentru limitarea și până la urmă eliminarea zvonurilor alarmiste, a acestui nenorocit fenomen numit în termeni uzuali fake-news. Fenomen extrem de nociv ai cărui răspândaci au profitat și de această ocazie și aruncă pe piață exagerări otrăvite, mizerii crase, numai și numai pentru a întreține o stare de maximă surescitare, de neîncredere și de derută. Trebuie, totuși, să remarc faptul că, în acest sens, nu presa scrisă și audiovizuală excelează în mod negativ, ci  unii, deloc puțin utilizatori ai multitudinii de canale reunite sub denumirea media alternativă. De aceea, consider binevenită atenționarea furnizorilor  de asemenea servicii(care, au devenit… de-servicii) și abilitarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații ca fiind în măsură să intervină și să ia măsuri de interdicție și prevenire a știrilor false. Cu toate acestea, consider că  trebuie precizat ce anume se înțelege prin ,,știri false’’, adică să se specifice care sunt criteriile în funcție de care o știre este considerată ca fiind falsă. O asemenea precizare a termenilor, adică a sferei și a conținutului noțiunii de ,,știre falsă’’, fiind necesară pentru a preveni și împiedica orice măsură de cenzurare a informației și a dreptului la liberă circulație a ideilor și a opiniilor. Avem, până acum, cam multe și foarte nedorite precedente care impun o asemenea delimitare clară între exigență și abuz voluntarist. Mai direct spus: cenzură!

 Scriam mai înainte că, după cât am putu să văd, să aud și să citesc, până acum, nu mass media scrisă și audiovizuală excelează în sens negativ la acest capitol. Și m-aș bucura să constatăm, la sfârșitul perioadei, că așa au rămas lucrurile. Dar,fără a vedea, neapărat, riscuri și capcane, cred că o atenționare în acest sens este binevenită. De aceea, salut și apreciez mesajul transmis, astăzi, colegilor din  televiziune, radio și din presa scrisă, de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Mesaj care îi invită pe membrii sau nemembrii ai uniunii să dea dovadă de înțelepciune și de responsabilitate și să nu se asocieze propagandiștilor isteriei colective.

 Aceasta ar fi, însă, doar o componentă a situației. Fiindcă, deja, pe diverse canale online circulă în cascadă tot felul de postări care mai de care mai brutale și mai de rea credință, în care accentul s-a mutat de la criza coronavirus pe atacuri la persoană, pe insulte și pe minciuni grosolane. Țintele predilecte fiind, și de data asta, persoane sau grupuri de persoane aparținând unei anumite formațiuni politice, adică PSD. Asta, probabil, și pentru a suplini lipsa nominalizării acestui partid din lista agenților interni și externi care au generat pandemia, la care s-a referit președintele Klaus Iohannis. Să sperăm, totuși, că după ce decretul prezidențial privind instituirea stării de urgență va fi adoptat în Parlament și va începe să își producă efectele, o asemenea sordidă isterie va fi stopată. Să sperăm…

 Ce ne facem, însă, atunci când asemenea mesaje suburbane, de o vehementă rea-credință, vin în spațiul public de la persoane de la care ne-am fi așteptat să fie, ei înșiși, exemplu de sobrietate, de bun simț și de solidaritate civică? Exemplul cel mai revoltător fiind cel al senatoarei PNL, Carmen Harău. Cea care a postat  un text în care își manifestă dorința expresă de a ieși din izoletă numai și numai pentru a da mâna cu un PSD-ist? Căruia dorește, în acest fel, să îi transmită virusul aducător de nenorocire. Foarte adevărat, o asemenea abjectă dorință a mai circulat și mai circulă în mediul online dar, până acum,  era difuzată de  niște iluștri anonimi. Aceștia primindu-și, însă, deloc puține puneri drastice la punct. De data asta, însă, purtătoarea și promotoarea imundului mesaj este doamna senator Carmen Harău,altminteri o prezență frecventă pe mai multe canale de televiziune. De aceea, îmi permit să sugerez unor eventuali invitați la o dezbatere televizată care vor fi colegi de platou cu doamna Carmen Harău să o roage să își motiveze mesajul. Și, dacă nu e cu bănat, să ne spună și cum apreciază domnia sa o asemenea zicere în funcție de normele și de uzanțele dialogului social civilizat și corect.

 Eventual să îi ceară doamnei Carmen Harău sau unui alt membru marcant al PNL să ne spună și cum ar fi reacționat în situația în care astfel de mesaj ar fi venit din partea unui PSD-ist și ar fi fost, firește, adresat unui membru al PNL, indiferent de poziția sa în actuala ierarhie de partid și de stat.