Nu e bleg, nu e zbanghiu

Când un om bate brusc cu palma în masă, unii zic că respectivul s-a scrântit, i-a sărit o doagă. În realitate,urmând sfaturile unor terapeuţi, omul respectiv a făcut gestul de a se scutura de stres. Când un om e zguduit de plâns şi printre sughiţuri caută un apropiat, un prieten căruia îi destăinuie ofurile lui, omul ăsta nu este un plângăcios de doi lei, ci e un om apăsat de stresuri, care prin plâns şi confesiuni urmează sfatul de a scăpa de stres prin aceste exte­rio­ri­zări. Când un om se uită fix la piciorul lui sau la un alt punct al corpului, cei din jur nu trebuie să-l considere “dus cu pluta”, ci acel om în acest mod se elibereză de tensiunea stresului, urmând şi el povaţa unor terapeuţi. Când un om închide ochii şi apoi clipeşte rar nu înseamnă că-l deranjează ochii şi că trebuie să dea fuga la o secţie de oftalmologie. Şi aceasta este o recomandare a terapeuţilor de a goni stresul. Când un om îşi relaxează maxilarul inferior şi pare plecat într-o lume a visării nu trebuie catalogat ca un bleg ce stă cu gura deschisă şi nici o persoană absentă, ci să se ştie că şi aceste modalităţi te ajută să scapi de stres. Când un om face câţiva paşi ca de leneş şi mai mişcă încet o mână sau ridică la relanti un picior nu înseamnă că omul respectiv face gestul brambura, ci aceste mişcări şi paşi domoli sunt căi de a te despovăra de stres. Toate aceste sfaturi date de profesor doctor Radu Rogozea, membru al Academiei de Ştiinţe Medi­cale şi şef al Centrului de luptă împotriva epilepsiei, sunt căi simple de a lupta cu stresul fără să ajungi la medicamente.