Nu-i permis!

Ca şi cum cele câteva luni, care au trecut de la intrarea noastră în UE, erau o taxă minimă de bun-simţ ce trebuia de voie, de nevoie plătită, mai mulţi parlamentari o fac pe supăraţii.

Ca şi cum cele câteva luni, care au trecut de la intrarea noastră în UE, erau o taxă minimă de bun-simţ ce trebuia de voie, de nevoie plătită, mai mulţi parlamentari o fac pe supăraţii.

Să nu ne comande nouă Europa cum să trăim! Să nu ne dea Europa lecţii! Europa să-şi vadă mai bine de corupţii ei!... N-ar fi vorbit aşa în decembrie, anul trecut, dar acum, că tratatul s-a semnat, îşi permit să-şi dea naţionalismul de mahala pe faţă. Sunt vitejii de după război, iar vitejii de după război sunt cea mai detestabilă specie de politicieni. Neamul prost, după ce-l primeşti în casă, începe să te vorbească de rău. În politică, a zis unul din ei ca să-şi justifice proasta creştere, tot ce nu e interzis, e permis.

Replica, bineînţeles, nu-i aparţine. Unii nu iau din istorie decât cugetările trufaşe ale despoţilor. Nu e interzis să-i zici preşedintelui "marinarul chior", dar e abject. Politicianul, care face caz de o infirmitate, e subom. E un gunoi. Nu e interzis să scuipi pe jos în Parlament, dar nici nu e recomandabil. Politicienii noştri ar trebui să primească la intrarea în rostul public o listă cu interdicţii elementare, fiindcă singuri, mulţi din ei, nu se pot controla. Eu aş merge cu acest îndreptar la amănunt. Nu-i permis să te scobeşti în nas în timp ce iei cuvântul. Nu-i permis să fii grobian cu femeile. Nu-i permis să vorbeşti la televizor afumat. Nu-i permis să bruschezi ziariştii, ca Dan Iosif. Nu-i permis să fii mic în Săptămâna Mare. Nu-i permis să fii golănos la toaletă şi domn numai în plen. Nu-i permis să-ţi întrerupi mereu interlocutorii. Nu-i permis să te scarpini în fund în locuri publice. Nu-i permis să porţi aceeaşi cămaşă o săptămână. Nu-i permis să mănânci subvenţionat şi ieftin la bufetul Camerei, dar să ţii cuvântări despre grija pentru săraci. Nu-i permis să zbieri, să insulţi şi să te porţi clinic, când eşti în Opoziţie. Nu-i permis să vorbeşti tot timpul numai de tine. Nu-i permis să lingi acolo unde ai vomat. Nu-i permis să-ţi porţi în Senat bătrâneţea şi bicisnicia ca pe un merit. Nu-i permis să umbli descheiat la prohab. Nu-i permis să arunci chiştoace pe jos. Nu-i permis să deschizi uşa cu piciorul. Nu-i permis să dai din mâini ca un apucat când combaţi.

Foarte mulţi politicieni nu reprezintă de fapt grupări ideologice, ci categorii de cetăţeni cu o educaţie precară. Ei legitimează felul de a fi al unor mulţimi de alegători cu mari probleme de caracter şi de relaţie. Între senatorul, care le zice gazetarilor "Aşa vrea muşchii mei", şi şeful de gaşcă din cartier, care se distrează jefuind pensionari, diferenţa e numai de statut civic. Până în 1990, noi n-am avut cu adevărat aleşi. Neavând un trecut şi nişte reguli de bună purtare acreditate de timp, normal ar fi să existe acest Regulament cu "Aşa da" şi "Aşa nu". Altfel, vom trăi şi vom muri democraţi şi convinşi că mahalaua e condiţia marilor oameni de stat şi de partid.