Nu scluptor, ci sculptor

"Domnule Popescu - i-a zis profesorul de romana sculptorului Florinel F. Popescu - vezi ca baiatul matale are o problema cu consoanele."

"Cum, adica, o problema cu consoanele - s-a burzuluit tatal lui Florinel F. Popescu - daca nu-i nici balbait, nici sasait? Iar cand il spune pe r, parca-i francez sadea." "L-am pus de zece ori sa zica Besiktas Istanbul si el de zece ori a zis Besitkas - a insistat profesorul - iar daca nu crezi ca asta e o problema, pune-l sa spuna sculptor." "Ia zi, ma sculptor", l-a luat cu binisorul tatal Popescu pe fiul Popescu, de indata ce au ajuns acasa si nu avea cine sa-l timoreze pe mititel. "Scluptor, scluptor, scluptor, sculptor", a repetat foarte sigur de el baiatul.

"Mda - a conchis artistul - e ceva aici. Ia sa mergem noi la un nenea doctor." Medicul defectolog l-a pus pe Florinel sa spuna si sa scrie "defectolog", "bancnota", "tocmai", "poticneala" si alte cuvinte si pe toate Florinel le-a rostit si le-a scris aiurea: deflectolog, bancota, tocami, poctineala... Medicul l-a lamurit pe tata ca o chestiune genetica, in sensul ca nervul zgubilitic se scurtcircuiteaza in cateva locuri cu cel bramburitic. "De obicei, e pe linie masculina. La baietii care incurca intre ele consoanele, tatii incurca sotiile cu cumnatele. Dumneavoastra aveti cumnata?", a scurtat medicul vizita. "Dumnezeu sa va dea sanatate, domnule doctor - s-a luminat la fata sculptorul - sigur ca am cumnata. Am trei, daca ma intelegeti. Si o multime de scandaluri in casa. Dar daca ma asigurati ca e de la un nerv, nu c-as fi eu un porc, atunci, e altceva. Inseamna ca problema e la ele." Desi nu exista un tratament stiintific, doctorul le-a recomandat celor doi Popesti o cura cu samburi de migdale, carora Florinel le-a zis de la inceput midgale si a tinut-o asa pana ce a trebuit tratat pentru exces de magneziu. "Cu ce naiba il indopati - l-a intrebat pe sculptor medicul nutritionist - ca l-ati albit de tot? Bietul copil, e o bomba cu magneziu." "Ce-i ala magzeniu? - a intrebat Florinel - ca ma mananca tot timpul plupele de la picioare?" "Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel - ci gamneziu." Intors acasa, sculptorul nu si-a mai gasit nevasta, care-si facuse geamantanul si plecase la maica-sa, in schimb le-a gasit pe cele trei cumnate planse si nervoase. "Porcule! - i-au strigat ele intr-un glas - sora noastra e o sfanta!" "Dupa ce a ramas singur, sculptorul Floricel F. Popecu s-a gandit el ce s-a gandit si noaptea tarziu, cand Florinel s-a dus la culcare zicand, ca de obicei, "Un somn listinit, taticule!", a ajuns la urmatoarea concluzie: ce conteaza doua, trei consoane inversate, cand totul pe lumea asta s-a dat peste cap? Cand totul e invers, si familia, si morala, si valoarea?!! Cui ii pasa ca pe el l-au parasit brusc si sotia si cumnatele, cand poate sa gaseasca oricand un barbat, ca sa-i fie sotie, si alti zece, carora sa le fie amant? Si de unde atata magneziu, ca sa vindeci harababura de la genele secolului al XX-lea? "Bietul Florinel - si-a mai zis sculptorul, si s-a dus sa se culce - nici nu stie ce-l asteapta. Si macar daca ar fi crescut cu mama, dar uite, ca o sa creasca numai cu tata. Si ala cu totul lipsit de noroc."