Nu va grabiti cu unificarea

PNL reprezinta azi, cred eu, middle-class-ul ce se ridica pe ruinele unei tari obosite si sarace.

Conducerea Partidului National Liberal a decis de curand sa nu dea curs, cel putin deocamdata, ideii de unificare cu Partidul Democrat, si cred ca a procedat intelept. Personal, sunt si eu impotriva unificarii Puterii in circumstantele actuale, si as vrea sa arat in cateva cuvinte de ce.

Mai intai, mi se pare ca in acest moment ierarhia fireasca a celor doua mari partide care guverneaza Romania este pervertita de imprejurarile politice. Exista un dezechilibru de forte foarte important in favoarea Partidului Democrat, datorita relatiei sale privilegiate cu presedintele Traian Basescu, fostul sau lider. Asa incat democratii ar porni, in orice negociere, de pe pozitii de forta. In schimb, liberalii, dezavantajati de faptul ca, prin primul-ministru si alti ministri in posturi-cheie, cunosc eroziunea guvernarii, ar fi siliti la concesii grave, care ar pune in pericol puritatea singurei doctrine adevarate ramase astazi in Romania, doctrina liberala. Este o situatie anormala aceasta, ca un partid multa vreme nu doar anonim, ci si cu un trecut dubios, sa ajunga sa dicteze in fata unui partener mult mai galonat din foarte multe puncte de vedere.

Ajunge o singura privire aruncata trecutului ca sa intelegem aceasta. Partidul National Liberal are un trecut glorios, iesit din valtoarea revolutiei de la 1848. Este, cum se stie, sub dinastia Bratienilor, fauritorul Romaniei moderne. Dupa hiatusul comunist, desi risipit intr-o multime de partidulete, desi subminat si infiltat la greu de puterea cripto-comunista, PNL a evitat soarta PNT, reusind, printr-un proces extrem de dureros, unificarea atat de necesara. Azi, cei mai inteligenti politicieni ai Puterii sunt mai toti din randurile acestui partid cu mare forta de atractie la intelectuali si la oamenii de afaceri. PNL reprezinta azi, cred eu, middle-class-ul ce se ridica pe ruinele unei tari obosite si sarace.

Partidul Democrat s-a desprins insa din FSN si inca poarta ca amprenta acea tulbureala, acea neclaritate doctrinara specifica marelui partid ce se voia unic, la fel ca si actualul PSD. Asemanarea dintre cele doua partide merge si mai departe. Ambele sunt partide aglutinate in jurul unei personalitati politice, in absenta careia nu si-ar mai avea rostul. Ambele cocheteaza cu o social-democratie nu prea bine in-teleasa. Diferenta fata de PSD, ca sa fim drepti, consta insa in faptul ca membrii PD nu sunt compromisi in masa asemeni celor din partidul marilor corupti din perioada post-decembrista.

Asa incat sa doresti unificarea cu PNL si sa-ti mai arogi si un fel de intaietate mi se pare cam prea mult din partea oamenilor lui Boc. Nu-i idealizez pe liberali, sunt si printre ei oameni care au probleme cu legea, desi sa-i pui in aceeasi oala pe Dinu Patriciu, Adrian Nastase si Ovidiu Tender mi se pare o totala lipsa de bun-simt, insa cel putin ei isi asuma o pozitie cinstita pe esichierul politic, o dreapta moderata, necesara. Pe cand, cu PD, avem situatia derutanta a unui vehicul care semnaleaza la dreapta, dupa care o ia linistit la stanga. Caci un partid popular, visul democratilor, nu prea poate fi unul de dreapta, oricum l-ai intoarce, in conditiile Romaniei de azi. Cum am mai spus-o, el ar aluneca repede pe pozitii mai curand populiste, alaturi de Vadim si Becali. Slava Domnului, deocamdata nu e cazul: presedintele Emil Boc tine pentru moment o buna linie de mijloc.

S-o recunoastem, in cele din urma: PD are mult mai multe-n comun azi cu PSD decat cu PNL. Din fericire, cele doua partide populare au fost aruncate de circumstante in doua tabere opuse. A fost o sansa pentru Romania. O unificare a lor ne-ar fi pus o foarte decorativa cireasa pe coliva. Astazi, Partidul Democrat are doua posibilitati si nici o optiune: sa guverneze pasnic alaturi de PNL in coalitie (dar adevaratul lui lider, cel de la Cotroceni, se opune), ori sa scindeze intr-o fractiune liberala care sa se adauge la PNL si una populista care sa se-ndrepte catre PSD (dar acelasi lider de la Cotroceni, de asemenea, se opune)...

Tot ce pot spera in clipa de fata e ca acest atelaj sa mearga mai departe taras-grapis, ca pana acum, ba poate si un pic mai binisor, fara sa se unifice neaparat. Pentru aceasta, insa, presedintele (care e omul-cheie al politicii noastre de azi) ar trebui sa inceteze sicanarea nesfarsita a PNL, sa inteleaga ca, pentru a tine in frau opozitia, e nevoie de un partid liberal puternic si dominant in coalitia de la guvernare.