Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De Ziua noastră naţională, la Timişoara am înregistrat violenţe, în opinia mea extrem de grave. Îmi revendic dreptul, evident nu exclusiv, de a vorbi împotriva violenţei.
Astăzi, ca şi când am fi acum 20 de ani la Baricadă, îmi revin în minte cuvintele pe care le-am scris pe ziduri, pe bucăţi de carton pe care uneori am desenat şi tricolorul României: "Fără violenţă!". La fel făcuseră şi cei de la Timişoara în faţa militarilor care îi ameninţau cu armele lor de foc. N-a fost să fie aşa. Armele au tras şi mulţi dintre cei ce au avut curajul să înfrunte dictatura au pierit sub gloanţe. În acea perioadă, Traian Băsescu era de partea violenţei comuniste, a "ciumei roşii" deci.
Astăzi, după un mandat de preşedinte ratat, dumnealui îndeamnă sau justifică violenţa. Violenţa de stradă sau violenţa împotriva statului democratic constituţional. Oratoria lui Traian Băsescu din ultimele luni cuprinde accente care nu numai că nu sunt anticomuniste, ci sunt de-a dreptul bolşevice. Pentru Lenin statul comunist este "o organizare particulară a forţei, este organizarea violenţei destinată să reprime o clasă".
Această organizare este "absolut ireconciliabilă cu reformismul", cu "prejudecăţile oportuniste ale dezvoltării paşnice a democraţiei", cu "supunerea pacifică a minorităţii faţă de majoritate", adică faţă de majoritatea democraţiei parlamentare care "trebuie suprimată" conchide Lenin. Social-democraţii vremii - între care cei germani au fost sacrificaţi de comunişti în 1933 în favoarea lui Hitler - considerau că tentativa comunistă de demolare a statului democratic parlamentar conduce la anarhie.
Din două una: ori domnul Traian Băsescu, în discursul său anticomunist, e sincer, dar nu ştie despre ce vorbeşte fiindcă discursul său seamănă cu cel bolşevic, ori ştie ce spune şi atunci, în fapt, trădează chiar principiile pe care se bazează instituţia prezidenţială pentru care a depus jurământ de credinţă încheiat cu "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".
Guvernarea propusă de Traian Băsescu este cea denumită în tratatele despre democraţie "guvernarea minorităţii divizate" care combină cel mai problematic tip de guvernare prezidenţială cu cel mai problematic tip de guvernare Parlamentară. În practică, preşedintele este în conflict cu parlamentul şi, în acelaşi timp, Parlamentul este în conflict cu o parte a sa care îl urmează pe preşedinte. În această situaţie se spune şi noi constatăm pe viu că insultele se adaugă conflictelor.
Acest model este în mod deosebit vulnerabil la ruptura democratică. Incapacitatea în care este împinsă majoritatea conduce la un scenariu de instabilitate în care se manifestă intervenţia prezidenţială permanentă şi utilizarea puterilor speciale ale preşedintelui în ceea ce priveşte instituţiile de forţă - armată, poliţie, servicii secrete. "Cele mai grave probleme încep aici, căci guvernul minorităţii divizate poate fi drumul lunecos către dictatură."
În Europa ultimilor ani, singurul caz de acest fel s-a materializat în Rusia, unde "personalizarea puterii a mers către asemenea extreme încât preferinţele unui om au prevalat în faţa alegerilor democratice majoritare" (în volumul "Democraţii în pericol", Timothy J. Colton şi Cindy Skach). Violenţele de stradă, ca şi violenţele antiparlamentare, nu rezolvă absolut nimic din gravele probleme ale crizei care loveşte astăzi România. Ele nici nu intenţionează să rezolve ceva.
Dimpotrivă, ele sunt menite să intimideze, să mărească neliniştea oamenilor pe principiul că în confuzie şi îngrijorare se pierde şansa unei soluţii consensuale şi profită cel care se agaţă cu atâta disperare de putere. Prin urmare, ce se poate pierde?
S-ar pierde posibilitatea unei autentice schimbări prin formarea unui sistem de conducere politică al unei majorităţi consolidate în care atât preşedintele, Parlamentul, cât şi Guvernul împing România în aceeaşi direcţie, a ieşirii din criză. Însă, promisiunea de a se forma un Guvern condus de un independent serios şi pus pe treabă cu miniştri nepătaţi, aduşi în funcţie numai pe criteriul de competenţă, trebuie neapărat respectată. Asta e schimbarea pe care o aşteaptă românii şi care le-a fost refuzată de Traian Băsescu.
România există fără noi, dar felul în care există România depinde de noi.
Citește pe Antena3.ro
