Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O analiză privind impactul investiţiilor străine a devenit obligatorie
pentru ca, surprinzând măcar parţial acest impact, să înţelegem încotro
merge economia din România, dacă pe cineva mai interesează cumva
problema. Senzaţia actuală este că se operează copios în materie de
investiţii străine cu mituri peste mituri şi te poţi trezi în numai
câţiva ani – repetăm, dacă mai interesează pe cineva problema! – că ai
ajuns în cu totul altă parte decât credeai!
O analiză privind impactul investiţiilor străine a devenit obligatorie pentru ca, surprinzând măcar parţial acest impact, să înţelegem încotro merge economia din România, dacă pe cineva mai interesează cumva problema. Senzaţia actuală este că se operează copios în materie de investiţii străine cu mituri peste mituri şi te poţi trezi în numai câţiva ani – repetăm, dacă mai interesează pe cineva problema! – că ai ajuns în cu totul altă parte decât credeai! Abordări de genul "n-are rost să discutăm, pentru că o altă sursă de finanţare decât investiţiile străine nu există" sau, şi mai rău, "nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că investiţiile străine finanţează autonom deficitul extern" nu folosesc decât la înmormântarea discuţiei, înainte ca aceasta să aibă loc şi să dezvăluie adevărurile, cu bune şi rele.
În scopul discuţiei de aici ne referim evident doar la investiţiile directe, care caută profitul prin afaceri, şi nu la investiţiile de portofoliu (în titluri bursiere) sau speculative (pe curs sau pe dobânzi), care urmăresc profitul direct, fără intermedierea afacerilor, şi care, prin specificul lor, comportă o altă discuţie. Expeienţa internaţională în domeniul investiţiilor directe străine demonstreză câteva lucruri fără echivoc şi nu vedem de ce în România aceste lucruri ar fi altfel decât în alte părţi.
În unele ţări – deşi nu în toate –, investiţiile străine directe au avut un rol major în promovarea dezvoltării, dar nu se cunoaşte vreun exemplu de ţară de succes economic în care rolul preponderent şi decisiv să nu fi revenit investiţiilor interne. Rolul investiţiilor străine este unul necesar, dar adjuvant în promovrea dezvoltării.
Experienţa internaţională în materie mai arată că, dacă neîndoios se poate vorbi de o contribuţie a investiţiilor directe străine în transferul de tehologii (chiar dacă nu de primă mână) şi de organizare şi management, contribuţia lor la ocuparea forţei de muncă în ţările recipiente este minoră (s-ar putea spune prin firea lucrurilor).
De asemenea, se demonstrează că nu se poate discuta global despre contribuţia la balanţa de plăţi, pentru că, într-o primă fază, aceasta depinde, de la caz la caz, de raportul dintre intrările nete sub formă de investiţii şi importurile pe care le generează relocalizările de industrii în ţara recipientă, iar, într-o a doua fază, de raportul dintre intrările sub formă de noi investiţii şi ieşirile sub formă de profituri din investiţiile anterioare. În general, bilanţul este negativ în cea de-a doua fază, dar există multe ţări recipiente în cazul cărora contribuţia investiţiilor directe străinie la balanţa de plăţi este negativă încă din prima fază!
În rubrica rezervată în numerele următoare vom încerca să schiţăm care este situaţia, din aceste puncte de vedere, în România. A venit timpul pentru analize cât de sumare asupra impactului investiţiilor străine, analize care pur şi simplu lipsesc, în ciuda faptului de notorierare că o parte masivă din economie se află sub control străin şi oricum se află sub un astfel de control axa majoră a economiei.
În scopul discuţiei de aici ne referim evident doar la investiţiile directe, care caută profitul prin afaceri, şi nu la investiţiile de portofoliu (în titluri bursiere) sau speculative (pe curs sau pe dobânzi), care urmăresc profitul direct, fără intermedierea afacerilor, şi care, prin specificul lor, comportă o altă discuţie. Expeienţa internaţională în domeniul investiţiilor directe străine demonstreză câteva lucruri fără echivoc şi nu vedem de ce în România aceste lucruri ar fi altfel decât în alte părţi.
În unele ţări – deşi nu în toate –, investiţiile străine directe au avut un rol major în promovarea dezvoltării, dar nu se cunoaşte vreun exemplu de ţară de succes economic în care rolul preponderent şi decisiv să nu fi revenit investiţiilor interne. Rolul investiţiilor străine este unul necesar, dar adjuvant în promovrea dezvoltării.
Experienţa internaţională în materie mai arată că, dacă neîndoios se poate vorbi de o contribuţie a investiţiilor directe străine în transferul de tehologii (chiar dacă nu de primă mână) şi de organizare şi management, contribuţia lor la ocuparea forţei de muncă în ţările recipiente este minoră (s-ar putea spune prin firea lucrurilor).
De asemenea, se demonstrează că nu se poate discuta global despre contribuţia la balanţa de plăţi, pentru că, într-o primă fază, aceasta depinde, de la caz la caz, de raportul dintre intrările nete sub formă de investiţii şi importurile pe care le generează relocalizările de industrii în ţara recipientă, iar, într-o a doua fază, de raportul dintre intrările sub formă de noi investiţii şi ieşirile sub formă de profituri din investiţiile anterioare. În general, bilanţul este negativ în cea de-a doua fază, dar există multe ţări recipiente în cazul cărora contribuţia investiţiilor directe străinie la balanţa de plăţi este negativă încă din prima fază!
În rubrica rezervată în numerele următoare vom încerca să schiţăm care este situaţia, din aceste puncte de vedere, în România. A venit timpul pentru analize cât de sumare asupra impactului investiţiilor străine, analize care pur şi simplu lipsesc, în ciuda faptului de notorierare că o parte masivă din economie se află sub control străin şi oricum se află sub un astfel de control axa majoră a economiei.
