x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O biografie cu savarine

0
Autor: Tudor Octavian 23 Sep 2009 - 00:00
Am colindat nenumărate oraşe şi metropole, dar în toate am trăit în secret o anume dezamăgire, pentru că nicăieri n-am găsit, fie şi într-o formulă imperfectă, ceea ce Brăila natală oferea la modul perfect: un Centru al urbei cu grădină publică şi ceas. Un careu de clădiri în mijlocul căruia, de oriunde ai fi venit, ştiai că ai ajuns unde trebuia.

Avea fiecare, în Centrul Brăilei, exact ce căuta: bancă, teatru, restaurant, librărire, muzeu, biserică, statuie, bănci, flori, copaci şi doamne elegante ieşite la plimbare. La vârsta la care am conştientizat pentru prima oară că mersul cu mama şi tata în Centru era o manifestare mondenă, care despărţea nişte lumi, am conştientizat şi rolul pe care aveau să-l joace în viaţa mea savarinele.

Pe atunci în Centru mai funcţiona şi o cofetărie, care, spre deosebire de celelalte cofetării din oraş, avea o vitrină, iar în vitrină, în prim-plan, se răsfăţa o tavă mare cu savarine.

Puţine sunt prăjiturile care să facă, de la prima vedere, un efect asupra copiilor atât de categoric, încât, indiferent de dulciurile de care au parte ulterior, savarina să rămână în memorie într-un compartiment privilegiat, împreună cu prima dragoste. Ca să nu mai spun că savarinele ovale, la modă atunci, cu tăietura lor generoasă, din care se revărsa cu măsură frişca învolburată şi albă, aveau şi un subtil apropo erotic.

Nu insist asupra acestui lucru, pentru că la opt, zece ani pentru băieţi mai ales, sugestiile erotice pot apărea de unde nu te aştepţi, chiar şi dintr-o savarină. În relaţia mea de lungă durată cu savarinele, am avut întotdeauna un element definitoriu: preţul. Prima savarină pe care am mâncat-o într-o cofetărie adevărată, "aia din Centru", costa 65 de bani. După moartea lui Stalin, în 1953, preţul savarinei a crescut ameţitor la 1 leu şi 15 bani.

De aceea l-am urât pe Stalin mai mult decât mi-ar fi dat dreptul aversiunea pentru ruşi a familiei şi a celor cu care ai mei aveau de-a face. Nu pot să fac o legătură anume între un eveniment din epocă şi rotunjirea preţului la 1 leu şi 25 de bani. Asta s-a întâmplat peste noapte. Cu o zi în urmă, savarina costa 1 leu şi 15 bani, iar în ziua următoare, la aceeaşi cofetărie pricăjită, de pe o stradă paralelă cu Bulevardul George Coşbuc, a sărit nebuneşte la 1 leu şi 25 de bani.

După aceea, rostogolirea dementă a preţului unei savarine n-a mai fost decât o chestiune de rutină: 1 leu şi 50 o dată cu venirea lui Ceauşescu la putere, 1 leu şi 65 când au invadat ruşii Cehoslovacia, 1 leu şi 80 când a fugit Pacepa şi 2 lei şi 25 când mi-am dat seama că nu-s romancier, ci nuvelist şi povestitor, iar Elena Ceauşescu a fost făcută academician.

Mulţi s-ar putea să nu mă creadă, dacă spun că m-a afectat mai mult degringolada de pe piaţa savarinelor decât cea morală şi politică. Ca oricare om care a avut o revelaţie majoră în copilărie - iar pentru mine revelaţia a fost savarina din Centru -, şi eu am realizat nişte legături cauzale naive. Poate că greşesc, dar încă mai cred că în lume n-o să fie pace cât timp tot felul de dictatori şi de bolnavi de putere vor strica preţul savarinelor, supărându-i pe copii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de