x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O democraţie încă necivilizată

0
Autor: Petre Roman 16 Mar 2014 - 20:24
De la ruptura USL starea politicii româneşti a devenit şi mai conflictuală, la neslăbitele atacuri ale lui Traian Băsescu se adaugă opoziţia dură a PNL făcută firesc împotriva PSD. Totul se face în numele democraţiei. De la marea criză a ultimilor ani, în Occident se scrie mult despre imperfecţiunile democraţiei, ba chiar despre “capcana încrederii”, căci combaterea crizei a arătat ambiguitate, confuzie şi dependenţă de şansă. Este cazul să recunoaştem, spune David Runciman, că democraţia “există într-o stare semipermanentă de criză care ne face să sesizăm foarte greu când o criză trebuie luată în serios”. România e chiar un exemplu al acestei afirmaţii.

Democraţia are o relaţie complicată cu valorile liberale cum sunt libertatea personală şi cea economică, căci dominaţia majorităţii, care este legitimată prin votul popular, a condus de multe ori la grave încălcări ale libertăţilor. Îndeosebi după revoluţiile europene ale anului 1989 s-a conturat mai concret ideea că democraţia este recunoscută prin statul de drept, pluralism şi toleranţă. România ultimilor ani a devenit un fel de poligon de încercare a definirii şi impunerii căilor prin care se realizează statul de drept. Mi se pare însă ca am trăit o contradicţie între deciziile de suspendare a democraţiei ­ impunerea măsurilor dure de austeritate fără niciun consimţământ popular ­ şi atenţionările extrem de insistente venite de afară de a nu ne atinge de cel care le-a impus obedient în România. Prin urmare, s-a produs o încălcare flagrantă a democraţiei urmată imediat de o aşa-zisă bătălie pentru apărarea statului de drept. Aşa-zisă pentru că prioritara era înlăturarea pagubelor provocate democraţiei. Votul formidabil în favoarea USL nu a condus automat la refacerea coexistenţei normale dintre democraţie şi statul de drept. Iar dispariţia recentă a USL este semnul evident al continuării rupturii dintre voinţa politică şi cea populară.

Realismul în politică, pe care îl invocă atât de des Traian Băsescu dar şi Victor Ponta, înseamnă, desigur, o percepţie corectă asupra evenimentelor şi faptelor şi chiar asupra persoanelor fără să te laşi dus de sentimente. Dar în niciun caz, cum arată Isaiah Berlin, nu înseamnă “decizii neobişnuit de meschine ori brutale”.

“Democraţiile nu sunt întotdeauna civilizate”, observa acelaşi David Runciman. În ce priveşte pe cea românească, lipsa de civilizaţie se resimte extrem de acut în trei spaţii fundamentale ale naţiunii române: 1. Şcoala, 2. Politica, 3. Emigraţia. Toate trei au devenit fenomene cu grave efecte asupra nivelului de civilizaţie. Ar fi trebuit să fie spaţii ale celor mai importante decizii democratice şi consensuale prin care să ne bucurăm de binefacerile democraţiei.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de