Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul Dan Voiculescu i-a adresat o scrisoare deschisă Laurei Kovesi în care, elegant dar direct, îi spune multi-medaliatei ,,zeițe a luptei anticorupție’’, acest adevăr esențial:,,lupta anticorupție poate să continue, dar ea nu depinde de un om și anume de dumneavoastră’’.
Să facem, de la început precizarea, că scrisoarea publică a profesorului Dan Voiculescu se adresează ,,persoanei fizice Laura Kovesi’’ și nu figurii centrale a unei mitologii de larg consum, pusă în circulație și ostentativ promovată de oficine specializate și foarte precis cointeresate în această manipulare sistematică. Care oficine, vor și reacționa- la comandă unică!- , sărind în apărarea unității indestructibile ,,Laura Kovesi, DNA’’.
Evident, există o multitudine de argumente care motivează opțiunea profesorului Dan Voiculescu pentru o discuție ,,pe persoană fizică’’, dar m-aș opri, câtuși de puțin întâmplător, la ideea că dosarele instrumentate de DNA, la comanda și sub conducerea Laurei Kovesi, și care, ulterior au fost infirmate în instanță, au distrus foarte multe vieți. Pe bună dreptate, profesorul Dan Voiculescu face trimitere la cazurile unor personalități de prim plan ale vieții publice- Adrian Năstase, Dan Radu Rușanu, Călin Popescu Tăriceanu sau Mircea Diaconu sunt numai câteva dintre ele-, dar nu cred ca, în toată România, să existe județ sau poate chiar localitate în care să nu avem victime nevinovate ale abuzurilor procurorilor ,,cu Traian Băsescu în suflet’’. Sau după caz, ,,cu Laura Kovesi’’.
Procurori sau magistrați în sprijinul cărora, foarte probabil, se va declanșa o nouă, furibundă campanie de ,inocentare’’și, în același, timp, de diabolizare, de blamare a celor care au curajul de a spune, și de această dată, lucrurilor pe nume. Campanie în care vor fi scoase de la naftalină expresiile standardizate cu care i-au etichetat pe toți cei pe care regimul opresiv al lui Traian Băsescu i-a considerat a-i fi nu adversari politici sau competitori, ci pur și simplu dușmani personali. De aceea, gândesc ar fi cazul să ne amintim cum au fost scornite și de către cine și pe ce canale au fost promovate, cu o diabolică insistență, o serie de clișee care au acaparat mentalul colectiv, fără însă ca ele să fi fost sprijinite de argumente și dovezi certe. Este de-ajuns să ne gândim la cariera fulminantă pe care au făcut-o sintagme precum,,Năstase, patru case’’ sau,,Remeș, caltaboșul’’, pe care, propagandiștii sistemului le-au pus în antiteză categorică și indubitabilă cu statuia cu picioare de lut a lui ,,Băsescu, popularul și anticoruptul’’.Amiralului Dezastrului Național fiindu-i dedicată, în acea campanie furibundă, o odă pe ritmuri de manea al cărei refren a ridicat în picioare masele largi, populare:,,Hai, Băsescu,la putere/Scapă țara de lichele!’’
Cât de întemeiată și de necesară este ideea profesorului Dan Voiculescu, potrivit căreia discuția trebuie purtată făcând distincția între persoana fizică și funcția pe care interlocutorul , cel la care ne referim, o ocupă într-o instituție publică, o dovedește o întâmplare foarte recentă. Mă refer la hârdaiele de sudalme și de porecle otrăvite pe care cam aceiași zeloși propagandiști cu ziua au sărit ca arși să i le reverse asupra ministrului Justiției, Tudorel Toader,imediat după ce domnia sa a prezentat ideile esențiale pentru modificarea legilor justiției. Curios lucru, atâta vreme cât, același deținător al portofoliului justiției amâna să ia decizii radicale și necesare pentru a readuce sistemul de justiție la nivelul de profesionalism și de independență la care îl doreau oamenii de bună credință, dar, mai ales, atunci când , același domn ministru, declara că ,,nu este oportună ’’, schimbarea din funcție a Laurei Kovesi, respectiv a lui Augustin Lazăr, toate erau bune și frumoase. Domnul Tudorel Toader nefiind scos, de către aceiași confecționeri de imagine publică, din ,,distinsul universitar’’ și ,,magistratul eminent de care România are vitală nevoie’’. A fost , însă, de ajuns ca- mai bine mai târziu decât niciodată!- profesorul universitar doctor Tudorel Toader, să meargă la rădăcina răului și să caute a schimba, în temeiul prerogativelor funcției de ministru al Justiției, măcar câteva dintre măsurile luate de prokuroarea Monica Macovei- azi, europârâcioasă de lugubru renume- că haita de răspândaci a și sărit ca arsă acuzându-l pe același Tudorel Toader că ,,a făcut pact cu corupții’’, că este ,,un ins iremediabil compromis’’ și de câte și mai câte altele…
Este ,desigur, de datoria ministrului Tudorel Toader să se gândească dacă va răspunde unor asemenea suburbane atacuri, dar mi se pare firesc să atrag atenția că printre cei care astăzi îi acordă susținere și încredere se regăsesc foarte mulți dintre cei care, până ca domnia sa să prezinte, fie și în linii generale, proiectul de modificare a legilor justiției, l-au criticat , fără eufemisme sau menajamente de circumstanță. În ceea ce mă privește, și eu am scris, în măsura în cate m-a dus priceperea, câteva texte critice despre anumite sincope din activitatea ministrului Tudorel Toader, dar, acum, când domnia sa a pus piciorul în prag și vedem că este atacat atât de murdar, consider că trebuie să îl susținem și să îl încurajăm.
Firește, sunt în scrisoarea deschisă pe care profesorul Dan Voiculescu i-a adresat-o , pe persoană fizică, Laurei Kovesi, mai multe și substanțiale teme de discuție, demne de a fi cercetate cu toată atenția. Sincer vorbind, m-aș bucura ca ele să intre în atenția entităților reprezentative și a personalităților de marcă ale lumii justiției, ale mediului academic precum și ale societăți civile. După cum, având în vedere precedentul creat de situațiile la care m-am mai referit, nu exclud posibilitatea ca, în locul unei confruntări de idei, să ne trezim că mesajului, corect și cinstit, al profesorului Dan Voiculescu i se va răspunde (vorbă si fie, răspuns!) cu ultra- răsuflatele acuze, asezonate, eventual, cu alte clișee prin care acest demn demers public al domniei sale să fie răstălmăcit și, apoi, dat uitării. Iar dacă la cele scrise aici adăugăm și adevărul foarte dureros că de pe urma abuzurilor procurorilor, de la DNA dar nu numai, au avut de suferit judecători sau chiar procurori, oameni cu știință de carte și coloană vertebrală, avem, cred eu, alte solide argumente care să susțină ideea de a da un sens mai larg sintagmei ,,discuție pe persoană fizică’’, pentru care pledează profesorul Dan Voculescu. Cu care nu pot decât să fiu de acord atunci când o asigură pe Laura Kovesi că lupta anticorupție poate funcționa foarte bine fără ea și fără procurorii săi de serviciu.De unde și întrebarea de elementar bun simț:va avea curaj, Laura Kovesi, să îi privească în ochi pe cei are căror destine au fost, în mod dramatic, marcate de deciziile samavolnice dictate procurorilor săi? După care să își depună demisia de onoare și să se retragă undeva, mai la umbră. Urmând ca, după ce a redevenit ,,persoană fizică’’, având și o pensie îndestulătoare, domnia sa să își contemple,cu nostalgia aferentă, salba de medalii de-acum prăfuite și fără valoare de întrebuințare…
Citește pe Antena3.ro
