x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O naţiune de pomanagii

O naţiune de pomanagii

de Ion Cristoiu    |    06 Mai 2009   •   00:00

Aflat tot mai mult sub influenţa lui Marian Vanghelie, noua stea a partidului, PSD a organizat vineri în Parcul Izvor o petrecere cu mici şi bere. Micii şi berea au fost daţi pe gratis participanţilor pe baza bonurilor primite de la organizatori.



Televiziunile, nu numai cele de ştiri, dar şi cele generaliste, s-au delectat copios pe seama înghesuielilor şi încăierărilor provocate de momentul împărţirii bonurilor. Într-adevăr, acţiunea de la Parcul Izvor a oferit omului de bun-simţ secvenţe mai mult decât edificatoare pentru o mulţime turbată să dea pe gât o bere şi să înfulece nişte mici pe gratis.

Ca şi în anii anteriori, atât reporterii, cât şi comentatorii au dat curs unui clişeu în materie de judecată asupra momentului: cel de a condamna pe organizatori, pe Marian Vanghelie, în primul rând, pentru scenele groteşti de la Parcul Izvor.

Nimeni nu şi-a pus o întrebare mai mult decât firească:
Dacă o astfel de paranghelie ar fi fost organizată în Germania s-ar mai fi încăierat nemţii pentru un bon de o bere şi câţiva mici?
Avem serioase îndoieli că s-ar fi întâmplat aşa ceva.

Mai întâi, avem serioase îndoieli că vreun partid s-ar fi gândit la o astfel de paranghelie.
Şi nu deoarece liderii unui partid din Germania ar fi considerat că astfel i-ar umili pe nemţi, ci pentru că s-ar fi temut că secvenţele date la televizor cu împărţirea unei beri şi a câtorva mici pe gratis le-ar fi adus partidului multe puncte în minus în sondaje. Ca să nu mai spunem că, aflând despre ce-i vorba, nemţii nu s-ar fi grăbit să meargă la locul pomenii.

S-au dacă ar fi mers, ar fi făcut-o pentru a huidui o formaţiune care-i crede atât de nenorociţi încât să-i ademenească la o manifestaţie cu câţiva mici şi o bere.

Răspunsul la întrebarea de mai sus e menit a muta privirea de la organizatorii parangheliei la participanţii la paranghelie. După opinia noastră, liderii PSD sunt nişte şmecheri care au ştiut să profite din felul de a fi al românilor.

Când nişte şmecheri exploatează o slăbiciune, vinovatul principal e cel care are slăbiciunea de care profită şmecherul. Se face mare caz în România de cei care prostesc cumpărătorii cu tot felul de produse aiuristice.

Nimeni însă nu se întreabă:
De ce prostesc şmecherii cumpărătorii?

Pentru că au găsit terenul prielnic pentru a-i prosti. Într-un efort de a explica secvenţele groteşti din Parcul Izvor, unii le-au pus pe seama sărăciei din România.

Am citit şi reportaje în care se invoca drept cauză a mersului în Parcul Izvor şi a încăierărilor foamea multor români.
Să fim serioşi!
O astfel de explicaţie, descinsă din proza ieftină gen Fetiţa cu chibrituri, ar fi normală dacă ar fi publicată în Scînteia zilelor noastre.
Suntem aproape siguri că, excepţie făcând posibilii boschetari şi cerşetori, în Parcul Izvor s-au înghesuit să ia un bon cetăţeni care au ce mânca.

De altfel e greu de crezut că mii de inşi famelici au alergat până la Parcul Izvor pe jos pentru a-şi astâmpăra foamea cu câţiva mici.
Admiţând că au venit, pentru că le era foame, de ce s-au bătut şi pentru o bere?!
În realitate, manifestarea din Parcul Izvor a scos la iveală a nu ştiu câta oară o trăsătură tipică a românilor: cea de pomanagii.

Imensa majoritate a celor care s-au bătut pentru un bon aveau bani să-şi cumpere nu câţiva mici şi o bere, ci o oală de mici şi un hârdău de bere.
S-au călcat în picioare însă pentru cei câţiva mici şi paharul de bere, deoarece erau pe gratis.
Boala românilor de a pune mâna pe ceva gratuit se manifestă peste tot:

La expoziţiile de Macarale, unde românii se împovărează cu maldăre de pliante despre macarale turn din simplul motiv că pliantele se dau gratis.

În campaniile electorale, unde iau tot ce li se oferă, de la insigne până la carneţele, deşi n-au nevoie de insigne, iar carneţelele nu sunt bune nici de hârtie igienică.

Aşa cum ne-au arătat secvenţele de la televizor, românii din Parcul Izvor nu s-au dat în lături de la nimic pentru a pune mâna pe un bon.
S-au călcat în picioare, s-au încăierat, au fost cât pe-aici să-i linşeze pe cei care distribuiau bonuri.

Prin astfel de gesturi, ei s-au coborât mult sub nivelul minimei demnităţi omeneşti, până la cel al porcilor, care se bat când le pui în troacă.

Un astfel de comportament dezvăluie o altă trăsătură a românilor, care explică, printre altele, de ce preferau aceştia, în ultimii ani ai lui Ceauşescu, să se încaiere la cozile la pui în loc să se revolte.
E vorba de absenţa unei minime conştiinţe a demnităţii.
Un cetăţean cu o minimă conştiinţă a onorabilităţii sale ar fi refuzat să se încaiere pentru câţiva mici şi un pahar de bere. Ar fi considerat că e sub demnitate să facă asta.

Aceste două trăsături - pomanagismul şi lipsa de demnitate - au fost şi sunt exploatate din plin de şmecherii din această ţară.
Adeverind încă o dată vorba lui Marx:
Popoarele au soarta pe care şi-o merită.

×
Subiecte în articol: editorial parcul s-au izvor parcul izvor