O nouă fumigenă „stil Traian Băsescu”

Văzând că dezvăluirile sale despre Laura Codruța Kovesi, despre Florian Coldea și despre alte personaje pe care le-a păstorit în mizerabilul deceniu al celor două mandate prezidențiale nu au reușit să captiveze atenția maselor largi,populare, dar încă să arunce în aer ,,binomul’’ pe care tot el l-a căftănit, Traian Băsescu a trecut, mai nou, la faza pe Europa și chiar SUA a jocului de-a ,,las* că vedeți voi ce o să iasă dacă mă apuc să spun ce știu!’’

Cam în această cheie s-ar putea citi un anumit pasaj din declarația pe care Amiralul Dezastrului Național a făcut-o după ce a aflat sentința pe care a primit-o super-protejata sa, Elena Udrea. Citez: „Ce s-ar întâmpla dacă mă apuc să vorbesc ce am discutat cu Bush, cu Chirac sau cu Sarkozy’’. După care, vrând să ne dea de înțeles că această zicere i-a și făcut ca pe cele trei marcante personalități cu care a avut privilegiul să fie contemporan și  chiar să schimbe câteva vorbe, să le fi trecut,deja, fiori reci pe șira spinării, Traian Băsescu asigură opinia publică internă și internațională că grozavele informații pe care le-a obținut pe canale strict confidențiale și pe care le păstrează sub pecetea tainei nu vor fi făcute publice decât în niște memorii la care lucrează de zor. Dacă aceste memorii vor vedea lumina tiparului în cursul vieții autorului sau vor fi niște revelații postume-asta Traian Băsescu nu ne-a mai spus-o. Încheind, încă, pasajul cu un legământ solemn: „Nu compromiți funcția de președinte reproducând ceea ce s-a întâmplat în biroul președintelui’’.

Haideți să fim serioși! Dacă este să vorbim cu adevărat despre compromiterea nu doar a biroului președintelui, ci a însăși funcției de președinte, atunci trebuie să spunem că exact asta a făcut Traian Băsescu în cei zece ani în care a stat la Palatul din Dealul Cotrocenilor!  

De data asta,însă, cred că mesajul lui Traian Băsescu ar merita să fie luat ceva mai în serios. Mai ales dacă ne gândim la faptul că, după condamnarea, fie și într-o primă instanță, a Elenei Udrea- figură centrală a murdarului sistem conceput și manipulat în beneficiu propriu și de șleahtă de către Traian Băsescu-, încep să apară oareșce semne că zicala românească despre ,,funia care se apropie de par’’ nu mai are doar un sens figurat. Nu de alta, dar, cu toată mocăiala bine regizată a procurorilor, sub deviza lui ,,fă-te că cercetezi’’, privind dosarele în care este direct implicat Traian Băsescu, cot la cot cu familia și cu famiglia sa, nu mai poate fi ignorat riscul ca, undeva, nici nu știi unde și nici nu ști când, să se producă o fisură, iar lucrurile să scape de sub control.  

În această cheie înclin să citesc declarația sa de ieri, în care, nominalizându-i (deocamdată doar?) pe Bush, pe Chirac și pe Sarkozy, lasă de înțeleagă că ar mai avea încă alte chestii în traista cu povești. Ceea ce nu însemnă că, oameni politici în adevăratul înțeles al cuvântului fiind, cei trei lideri pe care i-a nominalizat acest personaj emblematic al politicianismului carpato-pontico-dâmbovițean vor da doi cenți sau euro-cenți pe asemenea aluzii, mai mult sau mai puțin voalate. Pentru că este foarte greu de crezut că liderii europeni sau americani l-au evaluat pe ocazionalul lor interlocutor altfel decât prin prisma valorii sale de întrebuințare și, cu atât mai puțin, că l-au considerat  un veritabil partener de dialog pe teme de importanță cardinală.

Lucru pe care îl știe foarte bine, în primul rând, Traian Băsescu. De aceea, nu pe o mână de ajutor de la Mama Europa sau de la Licuriciul cel Mare mizează el jucând, acum, cartea asta care aduce mai mult a fumigenă. Nu! marea miză a noii sale jonglerii retorice este tot aici, pe plaiurile noastre mioritice. Aici, unde, în campania pentru alegerile prezidențiale din 2004, s-a clocit cacealmaua, furibund promovată pe anumite canale mediatice, despre Adrian Năstase- arogantul versus Traian Băsescu- popularul. Cacealma care, din păcate, a avut un cert impact psihosocial de vreme ce rezultatul final al alegerilor prezidențiale a fost cel care a fost!  Cât de dureroase au fost, însă, consecințele și, mai ales, cât de dureroase au fost învățăminte trezirii la realitate, asta este o altă veste-poveste…

Cunoscând, prin urmare, năravul personajului de a specula zvonul parșiv și de a promova în draci  mascarada emoțională înclin să cred că, și de data asta, tot pe o asemenea strategie populistă, de ieftin, dar, din păcate, încă de larg consum, mizează. Altfel spus, în eventualitatea în care, vrând-nevrând, procurorii vor trebui să încheie cercetările pentru ca măcar un dosar să ajungă în instanță, ceata de propagandiști năimiți va fi gata să mai lanseze pe piață un scenariu lăcrimos avându-l ca erou pe Traian Băsescu. Scenariu al cărui mesaj, de data asta, va fi: „Vedeți, de-asta l-au condamnat pe bietul om?! Cine știe ce mari secrete a aflat el, de la Bush, de la Chirac și de la Sarkozy, ia acum cei trei nu au interesul să fie date în vileag?!’’ Aceiași răspândaci, care și câți au mai rămas, străduindu-se, după aceleași tipare ca și cele din 2004, să facă din Traian Băsescu un erou și o mare victimă a unor cercuri de interese pe care mărturisirile sale complete le amenința teribil. Cu deosebirea că, atunci, era vorba despre cercuri de interese care funcționa aici, acasă, pe când, acum, în 2017, este vorba despre unul continental sau chiar mondial. Motiv pentru care sunt convins că declarația de ieri nu este decât o nouă fumigenă  ,,stil Traian Băsescu’’. Iar pentru că, după cum prea știm, stilul este omul, iar despre Traian Băsescu ne-am lămurit , în mod definitiv și irevocabil, ce fel de om este, eu zic să luăm această declarație drept ceea ce este și să ne vedem de treburile noastre…