O premiera: Regele polemizeaza

"Ne-am aflat la prima interventie publica a Regelui Mihai gandita a fi un raspuns polemic la unele acuzatii. Pana acum, Majestatea Sa a preferat pastrarea intr-o zona inalta a vietii publice, potrivit principiului ca regii nu se coboara sa raspunda injuraturilor pamantesti".

Luni, 26 ianuarie 2004, la Palatul Elisabeta, Regele Mihai a vorbit personalitatilor societatii civile romanesti. Secventa a fost strivita, la jurnalele tv, intre vestea despre un lucrator cazut in cap de pe un stalp de telegraf si cea despre o baba care impletes te la gherghef razboiul din Irak. Amandoua difuzate cu atata dramatism interpretativ, incat stirea despre rege a trecut practic neobservata. S-a retinut pana la urma, ca pasta dintr-un tub pe terminate, doar faptul ca Majestatea Sa nu vrea inapoi Pelesul. Doar atat. Restul e, vorba lui Hamlet, tacere.

 

Momentul merita insa mai mult decat o simpla stire. Cel putin daca ar fi sa-l judecam dupa textul discursului. Ne-am aflat la prima interventie publica a Regelui Mihai gandita a fi un raspuns polemic la unele acuzatii. Pana acum, Majestatea Sa a preferat pastrarea intr-o zona inalta a vietii publice, potrivit principiului ca regii nu se coboara sa raspunda injuraturilor pamantes ti. Din cand in cand, noi, muritorii, ne trezeam cu cate o declaratie lapidara, lipsita de referiri concrete, rupta parca din opera Tatalui din Ceruri, cunoscut pentru mutenia sa exemplara. Sarmul regilor ii da disponibilitatea de a vorbi sibilinic. Muritorii pricep si din cateva cuvinte. Si, cum zice Sadoveanu, se intorc cu fruntea in tarana. Ca niste misei ce sunt. De asta-data, regele nu numai ca a fost vorbaret, tinand un discurs de doua coli A4 batute marunt, dar, mai mult, a fost de-a dreptul muscator polemic. Personalitatile societat ii civile, prezente la sindrofie, au avut surpriza unor aluzii mai mult decat caustice la slabiciunile lor. Cum ar fi, de exemplu, parerea despre comentariile trezite de prezenta regelui si a familiei sale in prim-planul vietii romanesti: "Iar memoria se vlaguieste, uneori, in fata exasperarii, a frustrarii, a temperamentului sau a orgoliului".

Frustrare, orgoliu sunt printre altele tarele asaziselor personalitati ale societatii civile, de fapt, grupuscule de intelectuali de cafenea care au stat la baza politicii radicale, talibane, a regimului CDR, care l-au propulsat pe Emil Constantinescu in speranta ca vor conduce tara prin intermediul lui si au inceput sa-l rontaie cand si-au dat seama ca n-au nici o sansa. Sunt si alte momente excelente din punct de vedere polemic in acest discurs care ne dezvaluie un Mihai I altfel decat il stiam. Un rege care stie sa dea in adversari fara a trece drept ciomagar.

Ce l-a facut pe Regele Mihai sa procedeze la un asemenea moment iesit din comun? Cine stie cat de cat realitatile noastre din ultimul timp pricepe despre ce-i vorba. Majestatea Sa a facut gestul spectaculos de iesi in public cu un raspuns mai mult decat polemic obligat de reactiile unor cercuri politice si ale societatii civile la relatia cu actuala putere. Nu demult, Mihai I a inmanat un premiu lui Adrian Nastase. La randu- i, a primit un premiu de la presedintele Ion Iliescu. Cata vreme relatia Majestatii Sale cu actuala putere s-a limitat la gesturi de protocol, momentele au fost trecute sub tacere. Acum insa, atat public, cat si prin cafenele, regele a fost tinta unor acuzatii destul de dure pentru ceea ce a fost considerata implicarea sa in campania electorala de partea formatiunii de la putere. Parea ca injuraturile, pietroaiele si chiar si ghioagele aruncate spre Palatul Elisabeta dinspre cercurile talibane nu sunt luate in seama. Ne-am inselat. Toate injuraturile dinspre dreapta erau atent monitorizate. Si cand a simtit ca se intrece gluma, Regele Mihai a iesit la bataie cu un rechizitoriu devastator la adresa asa-zisei societati civile din Romania. Pastrand altitudinea ceruta de conditia de rege, Mihai I le-a dovedit celor prezenti, unii dintre ei bravi autori ai injuraturilor din presa, ca nu cunosc esenta Casei Regale, ca habar n-au de relatia istorica dintre rege si guvernele trecatoare, ca n-au priceput nimic din grija regelui de a fi rege al tuturor romanilor.

E intaia oara in ultimii doi ani, de cand dureaza relatia speciala cu noua putere, cand regele simte nevoia sa se justifice. Nu oricum, ci trecand la atac fata de cei care-l impung prin gazete si prin cafenele. Momentul poate fi considerat istoric. Mai intai pentru ca, dupa Emil Constantinescu, o alta personalitate sprijinita de asa-zisa societate civila, cea care a terorizat Romania ultimilor 14 ani cu intolerant a-i aberanta, procedeaza la un nemilos rechizitoriu. Apoi, pentru ca, spre surprinderea unora, regele nu s-a lasat intimidat de atacuri. N-a lasat impresia ca va renunta la relatia sa speciala cu actuala putere. Ceea ce anunta un divort indiscutabil al regelui de cercurile care l-au sprijinit in speranta desarta ca-l vor transforma intr-un instrument al propriilor ambitii meschine. Un moment istoric si pentru ca regele se dezvaluie a fi in aceeasi tabara cu Ion Iliescu si Adrian Nastase: de adversari ai asa-zisei societati civile.