O seară cu Boureanu, Badea, Hoară şi Urban

Cyborg să fii şi tot te lasă circuitele-n faţa tupeului politrucilor portocalii

Hitul deontologic al ultimei săptămânii e să dai cu sete în Gabi Firea. Toţi (ne)chemaţii, după ce-l înjură olecuţă preventiv şi asigurator pe Boureanu, căşună cu picioarele pe realizatoarea emisiunii "Ştirea zilei". Motivul e binecunoscut, jenantul lor schimb de cuvinte din studioul Antenei 3. Da, Gabi Firea (care, pentru informarea disperaţilor să găsească o conspiraţie în spatele fiecărui gest, nu-i cea mai bună prietenă a mea în viaţă), provocată fiind, a scăpat boii. Subliniez, în replică la agresivitatea mitocănească a jalnicului personaj, pentru că văd că acest amănunt nu mai contează-n dezbaterea publică plină de strigături. Şi a făcut-o în direct, într-o ediţie a emisiunii în care astăzi îmi pare rău că am refuzat invitaţia, spre indignarea de salon a tuturor ipocriţilor. După care, cât se poate de omenesc şi profesional, şi-a prezentat scuze în faţa telespectatorilor ei, singurii care au dreptul moral (că ăla legal e la CNA) s-o judece. Dar câţi dintre "purii" care fac fiţe de mironosiţe pe sticlă ori prin ziare n-o fac şi ei în privat cu aplicaţie şi talent mai mare?

Scriu aceste rânduri fiindcă, în primul rând, mă enervează îngrozitor linşajul mediatic unidirecţional al colegei mele. Femeia asta, incredibil de puternică şi ambiţioasă, care a făcut nişte eforturi uriaşe de natură psihică pentru a trece peste o cruntă dramă de familie, e lovită din toate părţile fără pic de recurs. Corneliu Vadim Tudor a făcut-o, pe pagini întregi, fără ca vreunul dintre deontologii sensibiloşi să se mai urzice, traficantă de cadavre când - iartă-mă, Gabi - femeia stătea cu mortul pe masă. Iar frustratul de Cristian  Boureanu - care, de când l-a lăsat prima nevastă pentru naşu' Sebastian Vlădescu, vede obsesiv amante-n toate femeile care-i ies în cale - a acuzat-o insinuant că se ţine cu Călin Popescu Tăriceanu. Ca om care ştie cum se comportă la tv provocatorii de meserie ai partidului portocaliu, iar episodul în care era să-l cârpesc pe Marcel Hoară tot la "Ştirea zilei" mi-e apogeul mărturiilor, o înţeleg perfect. Cyborg să fii şi tot te lasă circuitele. Cât despre cei care consideră că-i datoria moderatorului/realizatorului de a înghiţi demn toate lăturile politicienilor, nu le doresc decât să-şi petreacă o seară-n aceeaşi incintă cu Oana Badea, Cristian Boureanu, Marcel Hoară, Marius Necula şi Iulian Urban. Sau să şi-i aleagă drept companie pe rând, dacă stau bine cu nervii...

În al doilea rând, pe lângă solidarizarea firească a trustului Intact, dar fără nici un fel de stimulent intern, scriu acest text necorporatist fiindcă simt nevoia ca, într-o lume din ce în ce mai amnezică, să-i întorc două gesturi Gabrielei Vrânceanu Firea. Fiindcă nu pot să uit cum, după doi ani în care nu ne-am vorbit (din motive care ne privesc doar pe noi doi), în momentul în care Traian Băsescu a şters pe jos cu mine în direct şi la o oră de maximă audienţă pe toate posturile tv (episodul tonomatelor), singurul meu coleg de talk-show care a simţit nevoia să facă o ediţie specială a fost Gabi Firea. În paralel, dacă tot am deschis cutia cu amintiri neplăcute, "opozantul" Ion Cristoiu, spre exemplu, muncea insidios să convingă conducerea redacţională a Antenei 3 să îngroape scandalul. Că nu se făcea să te cerţi instituţional cu şeful statului şi să-l legitimezi pe Victor Ciutacu drept adversar al acestuia. Şi, la fel, nu pot uita, că stau al dracu' de bine cu memoria, cum, odată pornită investigaţia Jurnalului Naţional privind cheltuielile nesăbuite ale Elenei Udrea la Ministerul Turismului, în timp ce Mihai Gâdea era plecat în concediu şi pe televizoarele patriei se oculta cu nesimţire ancheta noastră, Gabi Firea m-a sunat şi mi-a oferit tribună-n emisiunea ei. Pentru ziar şi pentru o investigaţie jurnalistică finalizată cu o comisie parlamentară de anchetă care n-a fost în stare să fructifice eforturile câtorva zeci de oameni, nu pentru mine. Da, aş fi putut să mă fac că uit. Dar nu vreau!