Plaiurile minunate de le admiri din goana mașinii sigur le găsești în vreun dosar cu deconturi ciudate la APIA, pădurile care te înfioară cu aerul lor, bucurii au adus vreunui austriac bogat și cohortelor lui de tăietori, terenul pe lângă care treci și visezi să ai cândva o grădină i-au adus munți de bani vreunui latifundiar care l-a cumpărat pe o țuică… E așa, o marmeladă cu de toate, în care legalul și ilegalul beau cot la cot, în care moralul și imoralul se iau în brațe, iar dreapta măsură și justiția cu bilețele “concubinează” în liniște morală și pace etică.
Retrăim zi de zi legenda lui Rockefeller. “Ascultă-mă acum, dar nu mă întreba cum am făcut primul milion”. Te ia cu amețeală când te gândești! Președintele o arde moral, da’ tranzacțiile lui imobiliare miros urât și după o grămadă de ani. Fostul șef al statului - Doamne, ce-i mai plăcea să-și zică așa! - fâlfâia Constituția pe unde apuca, da’ în afara nepoților și a soției, restul familiei are măcar un dosar penal, dacă nu o condamnare. Șeful de facto al Guvernului are o condamnare din răzbunare, dar și un proces pentru corupție pe rol, iar șeful executiv al SRI, după ce alerga și asculta corupți zi și noapte, se odihnea peste an în vacanțe plătite de un om de afaceri precum Ghiță. Mai vreți? Judecătorii magistraților nu văd nimic în neregulă că tocmai în zilele cântăririi unei pronunțării un judecător era plătit de una dintre părți.
Nu, exemplele nu vin doar din Olimpul Puterii. Bamboo n-avea actele în regulă să funcționeze, dar organizarea internă a permis evacuarea a sute de oameni băuți și fără griji în câteva minute. Înțelege cineva ceva?
Cel mai bine o spune sora Aurei Ion: “Adevărul există şi, oarecum, noi îl ştim!”.
Așa e și cu noi: avem o țară, oarecum, în regulă!