Vineri, 6 octombrie 2006, a devenit oficial ceea ce joi seara fusese doar un zvon. Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General a decis neinceperea urmaririi penale in cazul lui Teodor Atanasiu. Decizia Parchetului e o victorie morala in confruntarea dintre cele doua Palate. Asa cum am mai scris, afacerea Teodor Atanasiu s-a vrut o spectaculoasa demonstratie de forta a lui Traian Basescu. Nu numai fata de PNL, dar si fata de romani, pe care presedintele ii stie destul de bine. Ministrul Apararii s-a remarcat drept demnitarul care si-a permis sa-l sfideze pe presedinte. Romanii trebuiau sa inteleaga ca astfel de abateri de la norma supuseniei se pedepsesc aspru. Se impunea o asemenea lectie, pentru ca Traian Basescu cunoaste trasatura de fond a administratiei noastre de tip fanariot, dar si a romanilor in general: nu stiu decat de stapan. Prin lucratura stridenta, cu vadite note de arbitrar, Basescu a tinut sa arate administratiei si romanilor ca el e Jupanul. Decizia Parchetului reduce la zero toate aceste stradanii ale presedintelui. Romanilor, dar mai ales structurilor, li s-a dovedit ca Jupanul nu e jupan, ci Mutunache. Un Dan Voinea si-a permis sa-i dea cu tifla. Impresie de scos limba cu atat mai puternica cu cat ancheta s-a facut rapid, fara a raspunde nici cu o centima cererii prezidentiale de audiere a cat mai multor persoane din Ministerul Apararii Nationale. Parca si Parchetul a tinut sa sublinieze ca a dat, la randu-i, o decizie arbitrara.
Victoria lui Teodor Atanasiu e doar partiala. Ea va fi totala doar in clipa cand isi va ocupa fotoliul de demnitar. Un moment destul de complicat atat din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere politic. Din punct de vedere juridic, revocarea suspendarii nu e posibila pana cand autorii plangerilor penale nu vor declara ca renunta la recursul posibil cerut in termen de 20 de zile. In plus, aparitia deloc surprinzatoare a unei noi plangeri penale impotriva lui Atanasiu da posibilitatea unei reluari a procedurilor pentru o noua suspendare din partea presedintelui. Din punct de vedere politic, revenirea e complicata daca tinem cont ca: 1. Intre Teodor Atanasiu si o parte semnificativa a conducerii militare a Apararii a existat si exista un conflict aproape iremediabil. Un conflict puternic intretinut de Traian Basescu, la care au gasit sprijin mai mult sau mai putin discret generali aflati in razboi cu ministrul, avandu-l in frunte pe Eugen Badalan. Atmosfera de la investirea noului sef de stat major spune totul. O revenire a ministrului ar adanci in chip primejdios acest conflict, mai ales ca multi se asteapta la razbunari din partea celui tradat sau chiar hulit in clipa suspendarii. Nu numai Traian Basescu, dar si Calin Popescu Tariceanu trebuie sa tina cont de aceasta realitate. Ca premier, liderul PNL e direct interesat in buna functionare a ministerelor. Isi poate permite Calin Popescu Tariceanu riscurile transformarii unui conflict deocamdata discret intr-un conflict fatis la nivelul unuia dintre cele mai importante departamente ale guvernarii sale si asa cu mari probleme? 2. Teodor Atanasiu n-ar reveni oricum in fruntea unuia dintre cele mai importante ministere ale Romaniei de azi. Ar reveni infinit mai puternic decat a fost inainte de suspendare. Traian Basescu nu poate sa nu ia in calcul aceasta ipoteza. Ministrul Apararii a fost un veritabil varf de lance al actualei conduceri a PNL in batalia cu Palatul Cotroceni. Presedintele se poate astepta in orice moment la o sporire a gesturilor de ostilitate din partea lui Teodor Atanasiu. De aceasta realitate trebuie sa tina cont si Calin Popescu Tariceanu. Pe de o parte pentru ca Traian Basescu va sti sa actioneze in asa fel incat Teodor Atanasiu - cu un redus de simpatie electorala - sa iasa perdant dintr-un razboi cu presedintele. Pe de alta, pentru ca premierul a invatat din experienta de pana acum ca Traian Basescu nu trebuie pus cu spatele la zid. Reactiile sale pot fi nu numai violente, dar si eficiente in conditiile sprijinului neconditionat acordat de PSD.