Oameni care pot fi povestiti

GABRIEL GARCIA MARQUEZ spune ca exista doar doua feluri de oameni: care pot fi povestiti, indiferent ce gandim noi despre continutul vietii lor, ca poveste, si oameni despre care nu poti spune nimic, fie ca-ti bati mintea ca sa intelegi ceva din ei, fie ca nu te-ai intrebat niciodata ce viata au.

FAIMOSUL X, un istoric batran, venerat de mai multe generatii si care si-a rotunjit gloria o data cu decizia de a parasi definitiv orasul si a-si intocmi cartile in singuratate, intr-un sat din Rucar, viziteaza intr-o dupa-amiaza tabara din satul vecin a unor artisti tineri. Acestia sunt topiti de emotie. Si dupa ce marele mos le zice la despartire "Spor la treaba" si "Poate ne mai vedem", discuta pana noaptea tarziu despre norocul de a-l fi cunoscut personal si despre ce ambitii a declansat in ei vizita maestrului. In ziua urmatoare, cand se intorc cu sevaletele de la peisaj, pictorii gasesc masa pusa si-l vad pe istoric trebaluind la aragaz, langa oalele cu ciorba si tocana. Batranul gateste minunat. Dupa laturile cu care i-au hranit organizatorii taberei, mancarea pe care tot el le-o imparte cu o infinita grija in farfurii e creatie culinara de casa mare. Totusi, tinerii au pierdut mult din admiratia dintai. Ca si cum l-ar fi cunoscut pe Brancusi doar la ceaunul cu mamaliga. Cei care l-au vizitat pe Brancusi, in atelierul sau parizian din Impasse Ronsin, au scris pagini prestigioase despre evlaviile sculptorului la facut mamaligi.

UN FOST MARE ACTIVIST de partid de pe vremea lui Dej, al carui chip aparea mereu in ziare si la manifestatiile de 1 Mai si 23 August, vine la cimitir, dus de brate de rude, la mormantul nevestei. Groparul-sef, care are cam aceiasi ani ca fostul mahar, il recunoaste si-si exprima uimirea dublata de un soi de admiratie pur profesionala: "Ia te uita, esti inca viu?!".

CORNELIU BABA s-a nascut in Banat, a copilarit in Oltenia, a fost profesor la Iasi si a devenit celebru in Bucuresti. In toate cartile referind la "artistii banateni", la "oltenii de frunte ai neamului", la "moldoveni ilustri", el e cand fiu al Banatului, cand "personalitate asupra careia viata artistica a Craiovei a lasat urme durabile", cand "geniu iesean". Nu tin insa minte sa se fi scris vreodata despre Baba ca despre bucuresteanul care, de fapt, a si fost. Adjudecarile prestigiului se fac de jos in sus. Poate ca ar fi devenit mare artist european, daca nu era tras de picioare in jos, atat de des si cu atata mandrie regionala, ca "de-al nostru".

LA 50 DE ANI, Mihaita C., barbat inca aratos si cu succes la femei, isi marturiseste un complex de raportare: "Cand eram tanar, nu ma gandeam decat la cum s-o cuceresc pe fata care-mi placea, niciodata la cum ar fi putut sa evolueze relatia. Acum, cand imi pun ochii pe o femeie, imi zic: bine, bine, ma culc cu ea, nu-i nici o problema, dar pe urma cum scap?".