"Luminoasa creatura a devenit brusc subiect de geopolitica o data cu devoalarea declaratiilor nocturne ale presedintelui Traian Basescu despre rostul real al Axei Washington-Londra-
Golden Blitz. Ambasadele straine si serviciile de informatii de peste
tot nu puteau scapa
un asemenea subiect, macar pentru a descreti o clipa fruntile celor
care au dreptul si obligatia sa le citeasca
zi de zi materialele"
"Pirilampo! Sunt un pirilampo mic!" "Asta crede ca suntem niste kultomato pricajiti!" "Lucciola, lucciola!" "Szentjanosbogar, auzi vorba!"
Cam asa ceva trebuie sa se fi auzit prin diverse cancelarii europene la sfarsitul saptamanii trecute, pe la ora cand se pun pe birouri informarile despre evolutia relatiilor internationale si diversele declaratii ale liderilor de ici si de colo.
Cuvintele stranii din primul paragraf inseamna toate acelasi lucru:
licurici. In portugheza, finlandeza, italiana si maghiara.
La Paris si la Berlin se pun intrebari. Cat de mare trebuie sa fie un "luciole", un "Glühwürmchen" ca sa conteze la Bucuresti? Ingrijorari, scenarii. La "EuroNews" se pregateste o emisiune despre rolul strategic al licuricilor si cum pot fi ei utilizati in marea politica. La "National Geographic" se prezinta viata licuricilor - sentimentele lor si spiritul lor cartezian la intersectia dintre Europa si America.
Luminoasa creatura a devenit brusc subiect de geopolitica o data cu devoalarea declaratiilor nocturne ale presedintelui Traian Basescu despre rostul real al Axei Washington-Londra-Golden Blitz. Ambasadele straine si serviciile de informatii de peste tot nu puteau scapa un asemenea subiect, macar pentru a descreti o clipa fruntile celor care au dreptul si obligatia sa le citeasca zi de zi materialele.
Intr-un fel, presedintele roman tinde sa devina "baiatul de la
pagina cinci" a politicii internationale. Cu siguranta, prin saloane si pe la receptii, vorba lui Basescu va fi prilej de incantare la fel ca ultimul banc despre blonde sau canibali.
Sigur, aceasta problema de imagine nu trebuie exagerata. Din pricina licuricilor nu vom pierde nici bani (asta ramane specialitatea Guvernului), nici aliati. Doar putin respect si atat.
Daca lasam la o parte trivialul ambalajului aforistic in care ne e oferita, gandirea prezidentiala despre politica externa e cat se poate de graitoare pentru ce se petrece acum in Romania. In viziunea lui Traian Basescu, relatiile mondiale sunt un vesnic prilej de umilinte care trebuie tratate cu stoicism si smecherie. E o lume aspra si rece, in care oamenilor le sta bine parul pe cap si furculita in mana care trebuie. Naduful viclean din vorba lui Basescu e al unui om care a descoperit treptat ca "iarna nu e ca vara", Londra nu e Constanta si Blair nu seamana cu Boc. El evita cat poate sa intre in acest complot scandalos. Dar pentru binele natiunii, presedintele - cel care ne vorbeste rastit despre demnitate nationala si mandria de a fi roman - e dispus sa se umileasca in fata mai-marilor lumii, considerati intr-o anumita ierarhie.
Am rasfoit, din nou, zilele acestea "Manualul de morala practica" al lui Tudor Arghezi si am avut senzatia ca pagini intregi au fost scrise cu ochii la Traian Basescu, desi lucrarea a aparut in 1946. Iata o dovada:
"El e o pravalie in care totul e de vanzare. Vinde ce a mai fost vandut de sute de ori, de catre alti negustori ca si el. Te-ai mira ca e mereu cumparata. Cinstit, naivitatea se lasa mereu inselata de o noua vopsea.
Intre ai lui rade beat si face cu ochiul. L-a citit si pe Machiavelli si la tejgheaua lui de idealuri se simte de o seama cu Cezar Borgia, Printul. (...) Intre tatele care pandesc prin coltul perdelei ridicate musteriul, tu esti, tinere, o fecioara. Ai auzit pe una dintre ele care-si iubise tara 60 de ani impliniti: ca tara trebuie sa atarne neaparat de o tara straina, ca-i tot una stapanul si ca se da celui care plateste mai mult si mai iute, si daca platesc toti, tuturor, deodata."
Traim intr-o lume complicata, in care insectarul pervers al lui Traian Basescu poate starni nu numai zambete, ci si iritari. Unii licurici mici se cred mari sau cresc peste noapte cat altii intr-o viata sau, pur si simplu, nu vor sa fie licurici. Oare cum se spune "licurici" pe ruseste?
PS. Se vor scrie, probabil, tomuri despre dialectica licuriciana. Iata, de pe acum, o modesta contributie: inainte de alegeri, pentru omul Traian Basescu, Sorin Rosca Stanescu era un licurici mare. Dupa alegeri, pentru presedintele Traian Basescu, el este doar un licurici mic.