Oare îl lucrează Mihai Stoica pe Bucşaru?

Poveştile fotbalului îngroapă în derizoriu întâmplarea concretă a competiţiei. Nici nu e greu. Fantezia care lipseşte din terenul de joc se regăseşte inflaţionist în palavre. Concret, Dinamo şi Unirea Urziceni ne-au plictisit cu doar o oră şi jumătate de fotbal chinuit de veleitari. Toată săptămâna am fost însă bombardaţi cu scenarii fantasmagorice despre lucrătura de culise din spatele victoriei Unirii în Ştefan cel Mare.

Cristi Borcea, cătrănit în sufletul său de suporter după ce Dinamo a pierdut meciul din Groapă, insinua că echipa favorită ar fi fost victima unei lucrături de culise. “Aş spune eu mai multe, dar nu vreau să mai ajung pe la comisii.” După rostirea frazei, falca i s-a încleştat. Borcea a tăcut enigmatic şi definitiv. A tăcut la timp pentru a nu deveni culpabil. În presă a apărut totuşi o poveste despre nişte afaceri dubioase între Gigi Becali şi Dumitru Bucşaru, patronul Unirii Urziceni. Foarte pe scurt, scenariul propus era următorul. Becali l-a împrumutat pe Bucşaru, cam pe la începutul anului, cu 15 milioane de euro. Bucşaru s-a angajat ca pe lângă restituirea împrumutului să achite o dobândă lunară de un milion sau 500.000 de euro (suma variază de la povestitor la povestitor) şi să servească interesele fotbalistice ale Stelei. Cum? Simplu! În meciul direct din returul campionatului trecut, Bucşaru i-a permis lui Becali să fure victoria cu arbitrii, deoarece nu putea accepta, chestie de onoare, blatul tradiţional. Al doilea serviciu ne aduce în prezent. Unirea, prin cuvântul patronului, s-a angajat să câştige meciul cu Dinamo, ceea ce s-a şi întâmplat.

Nu vă chinuiţi să aşezaţi o grilă logică peste scenariul mai sus povestit. Nu se potriveşte de nici un fel. În primul caz, nimeni nu poate pricepe logic de ce Becali trebuia să mai plătească şi acceptul adversarului de vreme ce ar fi fost suficient să plătească doar furăciunea arbitrilor. În cel de-al doilea caz, angajamentul pare mai curat. Dar la fel de şubred în logica sa. Pentru că nici Unirea nu este vreo superechipă capabilă să câştige oricând doreşte. Atingerea obiectivului propus mai depinde şi de adversar. Este evident că avem de-a face cu scenarii bolnave, scenarii în care doar proştii foarte proşti pot să creadă. În spatele molozului infect se ascunde însă şi o lucrătură abilă, o lucrătură parşivă. După insinuările lui Borcea de la finalul meciului Dinamo – Unirea, mulţi au crezut că omul a tăcut în public, dar s-a spart în culise. Foarte mulţi au crezut că “sursa” pseudonimelor din presă ar fi dinamovistul aflat în suferinţă. Nimic mai fals. Palavrele au fost lansate de un alt personaj care ştia bine că se poate ascunde în spatele suspiciunii create în jurul lui Borcea. Iar respectivul personaj se află mai aproape de Bucşaru decât de Dinamo. Poate că îi este chiar angajat. “Sursa” susţine că numele său ar fi Mihai Stoica. Eu nu ştiu dacă este cazul să cred în surse sau nu.