Presa e pe cale de a fi decimată. După taxarea drepturilor de autor cu 16% şi introducerea contribuţiilor de asigurări sociale, redacţiile pregătesc disponibilizări şi reduceri de salarii. Dar cu toate că mass-media sunt cu un picior în groapă, jurnaliştii nu se gândesc să facă front comun în faţa agresorului fiscal.
Dacă s-ar fi micşorat salariile celor care monitorizează traficul aerian, aceştia n-ar fi ezitat să paralizeze circulaţia aeronavelor. Dacă ar fi scăzut lefurile celor de la metrou, transportul subteran ar fi fost suspendat. Dacă s-ar fi diminuat remuneraţiile celor care cară gunoiul, resturile menajere ar fi zăcut cu zilele pe străzi.
Doar ziariştii continuă să-i mediatizeze pe cei care-i trimit în şomaj sau le reduc veniturile. În loc să spună: "Astăzi refuzăm să difuzăm imagini cu premierul Boc încărcând saci cu nisip alături de sinistraţi".
Ori "În acest spaţiu alb trebuia să fie tipărit un text care să descrie vizita preşedintelui Băsescu la Bruxelles, dar pe care am decis să nu-l mai publicăm".
Sau "În acest loc trebuia să apară cel care preferă să le spună românilor adevărul, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, însă am ales să boicotăm orice declaraţie a domniei sale vreme de două luni".
Pentru a restabili întregul adevăr, trebuie reamintit că personajul care a instigat Guvernul şi opinia publică pentru a se impozita drepturile de autor cu cota unică şi CAS a fost nimeni altul decât Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa. Şi nu de puţine ori am privit siderat la televizor ziarişti care îl întrebau implicit: "Nu-i aşa că e bine să fim daţi afară? Nu-i aşa că ar trebui să ne scadă salariile?". Scopul lui Hossu era unul clar: pe baza banilor încasaţi de buget de la media plătite pe drepturi de autor, care ar constitui, în opinia sa, "o formă de evaziune", să nu se mai micşoreze cu 25% salariile bugetarilor "păstoriţi" de Cartelul pe care-l conduce.
În cele din urmă însă au fost şi taxate drepturile de autor, şi micşorate salariile bugetarilor. Cu alte cuvinte, Hossu nu doar că n-a obţinut nimic pentru sindicaliştii săi, ci a mai făcut pagubă şi altora. Ba, mai mult, Guvernul a majorat şi TVA la 24%, în ciuda opoziţiei Cartel Alfa.
Practic, companiilor afectate de criză li se reduc şi mai mult şansele de supravieţuire din cauza înăspririi fiscalităţii. Particularizând, presa, care se afla într-o situaţie deosebit de dificilă ca urmare a scăderii dramatice a cererii, a fost lovită suplimentar de "furia" fiscală a statului, în loc să fie despovărată, cum ar trebui să se întâmple în astfel de momente.
Iar soluţia refuzului de a difuza, pe micul ecran, pe hârtie sau online, ceea ce comunică Guvernul se pare că nu a trezit până acum interesul trusturilor de presă. Ele sunt ocupate, mai departe, să lupte cot la cot cu Executivul împotriva evaziunii fiscale, fără a-şi pune problema că o serie de agenţi economici refuză să moară sub apăsarea de taxe a statului, refugiindu-se în economia subterană. Guvernul poate numi asta evaziune, dar, de fapt, e un fel de grevă fiscală.
Ca să rezum: atunci când o ţară e gestionată prost, economia nefiscalizată se măreşte, aceasta fiind o formă de hedging. Degeaba se trage cu tunul în economia gri dacă nu se ţine cont de măsurile care au "recapacitat-o".
Revenind la presă şi la taxarea drepturilor de autor, este evident că, într-o ţară în care se văd din ce în ce mai multe accese de militarism şi naţional-socialism, presa independentă deranjează.
Iar a patra putere în stat ar trebui să procedeze precum a făcut nu de mult cea de-a treia, blocând prin grevă activitatea tribunalelor: să boicoteze scopul suprem al guvernanţilor, acela de a apărea la televizor 25 de ore din 24.