Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intarzierea – fata de ceea ce ar putea constitui eventual o cutuma si nu fata de vreo prevedere institutionalizata – a procedurii standard de acreditare a ambasadorului Olandei la Bucuresti, indiferent cum a fost interpretata, este in mod sigur doar un episod din confruntarea romano-olandeza legata cel putin aparent de opozitia neta a autoritatilor de la Haga fata de o aderare a Romaniei la spatiul Schengen.
Problema cu Schengen este numai o interfata pentru alte probleme mult mai profunde. Atat de profunde incat nici nu privesc Romania si Olanda, doua tari care, dincolo de importanta lor cvasi-derizorie, nu au nimic de impartit. Ba, daca stai sa te gandesti mai detasat, Olanda, opunandu-se aderarii Romaniei la spatiul Schengen, dincolo de o ranire a unor orgolii bucurestene, face de fapt un bine Romaniei, scutind-o de responsabilitati pe care nu este deloc clar ca le-ar putea duce, ca de pilda apararea economica (vamala si imigrationista) a Uniunii Europene pe vreo 1500 km delicati si vulnerabili.
Personal cred ca la Cotroceni se stia cu precizie ca Olanda a fost aleasa de 'nucleul“ vest-european (care este doar putin olandez si cu mult mai mult german si francez) sa faca opozitia cu care, din motive de demagogie politica, acesta nu dorea sa se afiseze. Fiind vorba oficial de Olanda, Cotroceniul a gasit un spatiu mai larg de manevra. S-a jucat si el cu ce putea: ba cu bulbii lalelelor distrusi in vama spre a fi controlati de bacterii necunoscute, ba cu ambasadorul nechemat dupa agreere la acreditare. Olanda insasi este tinuta in sah de catre Berlin si Paris care asteapta momentul favorabil ca admiterea in spatiul Schengen a unor periferii coloniale precum Romania sau Bulgaria sa fie folosita ca prilej de a plasa inspectori imperiali ai centrului la granitele Uniunii Europene. Si nu se stie daca, tinand cont de jaful din vamile romanesti, nu este cumva bine ca acestea vor fi gesitonate de vamesi si politisti nemti sau suedezi!
Si nu intamplator, in plina confruntare deja publica romano-olandeza, tocmai un olandez este desemnat sa-l inlocuiasca pe d-l Jeffrey Franks in calitate de parinte FMI al Romaniei. O fi intamplator?! In orice caz, d-l Eric Jan de Vrijer a venit la tanc. Pentru ceea ce in termeni anglo-saxoni consacrati se numeste 'dirty job“. D-l Franks a dat miliardele, d-l de Vrijer trebuie sa le ia inapoi si cu dobanda. D-l Franks a obligat Romania la privatizari absurde si decavante, d-l de Vrijer trebuie sa le vegheze infaptuirea. D-l de Vrijer in ambele domenii va taia in carne vie! Are de razbunat si bulbii de lalele cautati de bacterii prin vamile romanesti, pe cand acestea aveau vamesi romani! Olandezii se pricep la sugrumat periferii. Sunt colonialisti experimentati. Cu maestri in materie, Olanda a trait sute de ani pe seama coloniilor de la periferia sistemului si o mai face si acum, caci, vai, sistemul centru-periferie n-a disparut decat pe hartie, functionand fara fisuri pe pietele comerciale si, ce sa mai vorbim, pe cele financiare.
Olanda pastreaza un loc la masa centrului, in timp de Romania isi consolideaza pe zi ce trece excluziunea spre periferie. Romania nu are un loc in boardul FMI, drept pe care il au doar cativa privilegiati ai lumii. In FMI, Romania face parte dintr-o asa-numita constituenta si, chipurile, interesele ei ajung sa fie reprezentate in board doar prin seful constituentei. Acesta este un olandez, caci Romania face parte din constituenta Olandei. Pazea fratilor! Noroc ca Romania, ca o adevarata colonie, a incetat sa mai aiba interese proprii de aparat!
