Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ruinele Herăstrăului rînjesc nuanţat, rînjesc parşiv, nelăsînd nimănui şansa de a intui încotro se va finaliza îngrămădeala actuală.
Ruinele Herăstrăului rînjesc nuanţat, rînjesc parşiv, nelăsînd nimănui şansa de a intui încotro se va finaliza îngrămădeala actuală.
Deocamdată, buldozerele i-au enervat rău de tot în interese pe flotanţii ospătăriilor de tot felul. Dar au lovit crunt şi în şpaga ţucălarilor de prin primării, în şpaga celor împroprietăriţi partinic cu dreptul de a dispune după cum le e lăcomia de domeniile publice ale Bucureştilor.
Tristeţea întemeietorilor de fiţodroame la malul lacului şi a perceptorilor de comisioane contrastează puternic cu bucuria
nebunilor care mai cred în Moş Crăciun. Naivii cred că înjurătura dreptăţii va fi atît de temeinică, încît nelegiuiţii vor fi parcaţi, în sfîrşit, în penalul binemeritat. Dar tristeţea economică a recidiviştilor nu se combină în nici un fel cu fiorul DNA. Ei ştiu bine că doar ospiciile primesc marfă de calitate. Ştiu că în puşcării nu odihnesc decît găinarii primei abateri sau neorientaţii care o comit împotriva curentului.
Credulitatea celor care mai cred în schimbare este adorabilă. Din păcate însă, sîntem condamnaţi să trăim în realitatea concretă, o realitate care validează realismul recidiviştilor. Nici una din multele schimbări cu care am fost ameninţaţi pînă acum nu a reprezentat capăt de drum, ci doar halte în care corupţilor şi corupătorilor li se oferă posibilitatea de a schimba macazul.
Vă veţi întreba probabil ce legătură are această ilustrată din Herăstrău cu sportul. Eu cred că are. Zilele trecute îmi duceam nepotul la o lecţie de tenis. Efectul de buldozer din Herăstrău mi-a adus în minte imaginea defrişată de arşiţa competiţiei a Constantinei Tomescu Diţă. Victoria Puşei mi s-a părut grandioasă. Dar ea păleşte în faţa altei reuşite, mult mai greu de realizat, a acestui om minunat. Maratonul de la Beijing pare o copilărie pe lîngă marea cursă pe care Puşa a făcut-o între mizeriile de-acasă şi defilarea sub tricolor de la Beijing. Acasă trăiesc îmbelşugat doar olimpicii fraudei. Campionii adevăraţi abia de îşi mai cîrpesc sărăcia. Acasă infrastructura corupţiei este de aur. Infrastructura sportului este o ruină. Campionii adevăraţi mimează antrenamentele în baze de pregătire care legitimează paragina. Administraţiile locale au căsăpit bazele sportive, deoarece rata de profit a şpăgii în afacerile imobiliare atinge adevărate recorduri mondiale. Cioflingarii politici şi ceilalţi competitori electorali îşi amintesc de sport doar atunci cînd vine vremea cerşitului de voturi.
Revin la ilustrata din Herestrău. Şi mă gîndesc că într-un Bucureşti care seamănă tot mai mult cu un cavou bine betonat, la fel de betonat ca şi nesimţirea edililor săi, Herăstrăul ar putea deveni vorbitorul unei puşcării de oraş. Ce zici, doctore? Nu merită alegătorii tăi dreptul la acest minim tratament de sănătate?
