Om de afaceri stresat

Nu-ţi dau nici un medicament, a zis neurologul. Dacă nu te duci undeva departe, la ţară, să nu faci absolut nimic, să stai o săptămână pe iarbă cu mâinile sub cap şi să te uiţi la păsărele, nici să nu mai vii la mine. Te duci direct la balamuc! Aşa i-a vorbit domnul doctor cunoscutului dezvoltator imobiliar Gigi Gheorghe, zis şi Gigi gură rea. Şi, fiindcă domnul Gigi începuse să se cam ţină de pereţi de stresat ce era, a plecat chiar în aceeaşi zi la Lenevoşii Mari, ca să se rupă complet de lume şi de afaceri.

Satul era plin de grădini şi tăpşane verzi. Lui Gigi gură rea nu i-a fost greu să găsească exact căsuţa de pe malul râului, unde orice om de afaceri cu mintea vraişte din cauza crizei s-ar fi făcut bine într-o săptămână.
Putea să cumpere numai casa, dar, cum nu se încurca niciodată cu fleacuri, a cumpărat toată strada. Şi apoi cu mâinile sub cap s-a lungit pe iarba deasă din fundul grădinii, sub un cireş.

În primele ore i-a venit foarte greu să nu facă nimic. Mai ales că, deşi avea toate cele trei celulare blocate, i se părea că le aude sunând neîntrerupt. Spre prânz însă a simţit cum i se limpezeşte capul şi s-a rezemat de cireş. De cealaltă parte a râului se vedea o poiană cam la două hectare, însorită şi plină de margarete. Raiul pe pământ, nu altceva. Ce frumuseţe!, a exclamat Gigi. Ce aer curat, ce parfum de tei! Câteva zile, din zori până-n seară, Gigi gură rea n-a făcut altceva decât să zacă rezemat de cireş şi să-şi plimbe privirea pe margaretele de pe cealălalt mal al râului. Nu era nevoie de doctor ca să-şi dea seama că nu mai e la fel de stresat. Nu mai avea vertijuri, nu-i mai cântau greierii în urechi, nu mai auzea tot timpul celularele sunând. Şi, ce era mai important, acolo, unde până atunci nu se vedea decât o poiană plină cu flori, vedea aievea o poiană plină cu vile. Urmând întocmai sfatul neurologului, omul de afaceri se întindea cu mâinile sub cap, îmbătat de mirosul tare al clorofilei şi, uitându-se spre frunziş, nu vedea păsărele, vedea piscine.

Vedea şi şoseaua cea nouă de la Lenevoşii Mici la Lenevoşii Mari. Vedea cum se rumenesc la soare, pe terasele noilor lor apartamente de lux, cucoanele stresate din Bucureşti. Şi toate astea la numai trei euro metrul pătrat, pământ în vatra satului.
Oricât de bine s-ar fi simţit, Gigi gură rea urma cu sfinţenie sfatul doctorului. Iarbă, natură, linişte şi un somn fără coşmaruri. De ce să te îndopi cu hapuri şi să adormi numai cu somnifere, când după doar câteva zile la ţară nu mai visezi cămătari şi agenţi fiscali, ci poieni lângă poieni şi lanuri întregi de margarete?

Totuşi, mai sunt stresat!, şi-a zis Gigi, dezvoltatorul imobiliar, după ce a aranjat cu primarul să-i cumpere jumătate din sat. Ce rost are să dau trei euro pe metru pătrat, când aş putea cumpăra şi la doi euro? Şi de ce să construiesc vile şi piscine, când mai bine ar fi să trântesc nişte blocuri şi nişte mall-uri? În definitiv, ce cumpăr? O margine amărâtă de sat. Corect ar fi să-mi plătească ei mie.