Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ştiu cum de s-au potrivit lucrurile, dar, taman pe 15 aprilie, când Laura Codruţa Kovesi prezenta în faţa Comisiei de control bugetar a Parlamentului European strălucitul bilanţ al luptei anticorupţie pe care o duce DNA, Corpul de control al primului ministru al Românieia transmis, la cererea Biroului de presă al executivului, un documentîn care prezenta, detaliat, cele 70 (şaptezeci!) de sesizări înaintateDNA în perioada 2012-2015. Sesizări privind uriaşe fraude din banul public- de ordinul miliardelor de euro!-şi care, nici până azi, nu au fost cercetate de către neînfricata Navă Amiral a independentei justiţii româneşti. Mergând pe firul poveştii, colegii de breaslă de la “Lumea justiţiei” au semnalat şi alte coincidenţe care dau de gândit.
Astfel, fraudele care fac obiectul tuturor acestor sesizări au fost comise fix în perioada guvernării Boc, mai corect spus:guvernarea lui Traian Băsescu. sub pseudonimul Emil Boc. Acelaşi Emil Boc fiind, după cum a arătat Radu Tudor într-o emisiune a postului Antena 3,coleg de facultate cu actuala şefă a DNA. Pe care, iarăşi o simplă coincidenţă!, tot el a numit-o în funcţia de Procuror General al României.
Iar inventarul “simplelor coincidenţe” poate continua. Bunăoară, în anul 2014, Corpul de control al primului ministru a sesizat DNA despre nu mai puţin de 15 posibile fraude de natură penală comise la Transgaz Mediaş. Că Mediaşul este urbea în care şi-a petrecut anii frumoşi ai adolescenţei doamnaKovesi asta ar mai fi cum ar mai fi, dar faptul că exact la Transgaz Mediaş, fratele domniei sale, Sergiu Lascu, deţinea(în mod cert, în anul 2014, când a fost făcută sesizarea) funcţia de director adjunct, este de natură să ridice niscai semne de întrebare. Cel puţin asupra “simplei coincidenţe” între funcţia domnului frate şi faptul că, încă, nu se cunoaşte dacă procurorii coordonaţi de doamna soră au deschis dosar de cercetare în acest caz, după cum colegul George Tărâţă de la “Lumea justiţiei” că ar sta lucrurile.
Mi s-ar putea reproşa că încarc pagina citând atâtea sursele bibliografice. Răspund fără ezitare: prefer să încarc pagina decât să nu citez sursele de la care am preluat informaţia, comiţând, în acest fel, o gravă omisiune. Omisiune numindu-se şi faptul că Laura Codruţa Kovesi nu a suflat o vorbuliţă în faţa onoratei comisii a Parlamentului European despre cele 70 de sesizări transmise, de către Corpul de control al primului ministru, DNA şi rămase fără răspuns.
Pricinile omisiunii sunt, deocamdată, de aflat. Oricum, excludem din capul locului ipoteza că, până la redactarea formei finale a discursului pentru Bruxelles, şefa DNA nua avutcunoştinţă despre sesizările Corpului de control al primului ministru. Tocmai domnia sa, cea super-medaliata şi îndelung patetic lăudată pentru rigoarea şi severitatea prestaţiei?! Peste putinţă a crede, dar încă şi a spune cu voce tare, aşa ceva!
Sigur, se poate răspunde că numai pe vremurile apuse orice raport conţinea. neapărat, pe lângă lista măreţelor realizări şi o secţiune consacrată lipsurilor şi neajunsurilor. Dra şefa actuală a DNA. care nu are nici în clin nici în mânecă, vorba românului, cu instituţiile represive ale comunismului, nu trebuie, nu poate şi nici nu vrea să recurgă la asemenea procedee. În definitiv, de ce ar fi făcut vorbire despre aceste 70 de sesizări care vizau, în mod explicit, anumite personaje dintr-o anumită parte a eşichierului politic? Nu s-ar fi legat la cap, fără să o doară, în faţa importantei comisii a Parlamentului European?
Cum rămâne,în cazul ăsta, cu declaraţia domniei sale din 2011:”Nu ne putem conduce anchetele după agenda unui partid”? Ce-i drept, la acea vreme, Laura Codruţa Kovesi era şefa Parchetului General, dar asta nu schimădatele problemei.Sau, de cânddomnia sa conduce DNA, s-a modificat modificarea?
Aşa încât înclin să cred că omisiunea Laurei Codruţa Kovesi nu este doar o banală omisiune. Nesemnificativă şi, pe cale de consecinţă, neglijabilă. Dimpotrivă, ea are toate datele unei omisiuni de un tip aparte, din categoria omisiunilor elocvente. Omisiune elocventă, în cazul de faţă, pentru un anumit fel de agândi şi de aînfăptui actul de justiţie, la noi, aici şi acum. Prezumţie întărită şi de faptul că, deşi a trecut aproape o săptămână de când Corpul de control al primului ministru a emis documentul despre care am discutat, DNA tace mâlc.
În definitiv, de ce nu ar face-o? Analiza de la Bruxelles a trecut,iarLaura Codruţa Kovesi a mai căpătat o coroniţă de merit. Rămâne, totuşi,datoare faţă de noi, aici, acasă,cu un răspuns clar la câteva întrebări. Ca, de pildă: cum a fost posibil ca, din 2012 şi până în aprilie 2015, DNA să ignore toate cele 70 desesizări ale Corpului de control al primului ministru?Sau: cine anume poartă răspunderea pentru toate astea? Lista întrebărilor rămânând, fireşte, deschisă.
Cât priveşte năravul de a le da cu flit concetăţenilor pe motiv de “largă recunoaştere internaţională”, mersi frumos, dar nu mai servim! Chiar dacă, după cum se vede treaba, pentru DNA, asta ar cam fi”specialitatea casei” ...
Citește pe Antena3.ro
