Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum căteva zile, un director al unei firme din China s-a omorăt după ce jucăriile produse de companie au fost retrase de pe piaţă in Statele Unite.
Acum căteva zile, un director al unei firme din China s-a omorăt după ce jucăriile produse de companie au fost retrase de pe piaţă in Statele Unite. Ştirea nu specifică dacă a inghiţit un trenuleţ sau dacă s-a impuşcat, repetat, cu un pistol cu apă grea. Bietul om era chinuit nu neaparăt de pierderea pieţei, ci de pierderea "fetzei" - numele chinezesc al onoarei. Vedeţi dumneavoastră, vopseaua de pe jucării fusese furnizată de un amic al directorului, probabil fără licitaţie. Cum să mai trăieşti aşa, cănd gustul in materie de prieteni ţi-a omorăt afacerea?
Bine, nu sunt de acord cu sinuciderea pentru delicte economice. Insă nici să nu ţi se intămple nimic nu e bine. Cimitirele romăneşti sunt pline de directori care vin cu flori la mormintele fabricilor lor. Ei trăiesc bine-mersi, ele, bietele, au decedat cu tot cu sursa de trai, pentru zone intregi. Căpşunăritul e doar unul dintre rezultatele incompetenţei acestor oameni, prinşi in 1989 prin funcţii şi păstraţi de puterea vremii, care ştia că se poate baza pe ei in tot felul de mişmaşuri.
Directorul care trăieşte in vreme ce fabrica moare ar putea părea un fenomen romănesc - insă au şi alţii groparii lor, recompensaţi cu funcţii. Cel mai bun exemplu e şeful actual de la Chrysler, pus acolo după ce-a reuşit să scadă cota de piaţă la fostul serviciu, o companie de retail pe nume Home Depot. Ce s-a intămplat la noi cu directorii succesivi de la Roman, Tractoare Braşov, Semănătoarea sau Staţiunea Herculane? Cei mai mulţi s-au recalificat ca politicieni competenţi să dea legi după ce n-au reuşit să dea salarii. Iar alţii au devenit manageri pe bune, beneficiind, ca doctorii, de antrenament pe cadavrul fostei intreprinderi. In fond, intre autopsier şi chirurg diferenţa e doar de temperatură a corpului pe care lucrează... nu?!
In 17 ani au apărut insă şi exemple de directori care n-au lucrat niciodată la stat, insă pe care patronii lor ii caută şi-acum să le pună pistolul in mănă dacă tot au adus compania la faliment. Ii caută degeaba, pentru că managementul e ca răia: nu mai scapi de el o dată ce ţi s-a infiltrat in CV!
Cei mai buni manageri proşti sunt ăia pe care fabrica, aflată pe patul de moarte, ii caută să-i pupe ultima oară. Ei n-au nevoie de competenţă şi nici n-au unde s-o pună: tot portbagajul de la jeep e plin cu carismă. Ca şi lăcustele, carisma se hrăneşte pe plan local cu tot ce nimereşte, de la nervii angajaţilor şi pănă la bugetele uriaşe de aventuri şi investiţii. Cănd se termină locul, managerul carismatic pleacă să zămbească intr-un alt birou, unde e imediat angajat. Multinaţionalele au exemple din astea cu sutele, pe la nivelurile 2 şi 3. Probabil că există o fabrică şi pentru ei pe undeva (bănuiesc că-n Oltenia, dar n-am nici o dovadă!).
In rest, am auzit că se poartă contractele pe 1 leu salariu şi restul la performanţă. Nu pot decăt să salut iniţiativa, mai ales că la 1 leu nu găseşti un glonţ, să dai cu tunul!
Bine, nu sunt de acord cu sinuciderea pentru delicte economice. Insă nici să nu ţi se intămple nimic nu e bine. Cimitirele romăneşti sunt pline de directori care vin cu flori la mormintele fabricilor lor. Ei trăiesc bine-mersi, ele, bietele, au decedat cu tot cu sursa de trai, pentru zone intregi. Căpşunăritul e doar unul dintre rezultatele incompetenţei acestor oameni, prinşi in 1989 prin funcţii şi păstraţi de puterea vremii, care ştia că se poate baza pe ei in tot felul de mişmaşuri.
Directorul care trăieşte in vreme ce fabrica moare ar putea părea un fenomen romănesc - insă au şi alţii groparii lor, recompensaţi cu funcţii. Cel mai bun exemplu e şeful actual de la Chrysler, pus acolo după ce-a reuşit să scadă cota de piaţă la fostul serviciu, o companie de retail pe nume Home Depot. Ce s-a intămplat la noi cu directorii succesivi de la Roman, Tractoare Braşov, Semănătoarea sau Staţiunea Herculane? Cei mai mulţi s-au recalificat ca politicieni competenţi să dea legi după ce n-au reuşit să dea salarii. Iar alţii au devenit manageri pe bune, beneficiind, ca doctorii, de antrenament pe cadavrul fostei intreprinderi. In fond, intre autopsier şi chirurg diferenţa e doar de temperatură a corpului pe care lucrează... nu?!
In 17 ani au apărut insă şi exemple de directori care n-au lucrat niciodată la stat, insă pe care patronii lor ii caută şi-acum să le pună pistolul in mănă dacă tot au adus compania la faliment. Ii caută degeaba, pentru că managementul e ca răia: nu mai scapi de el o dată ce ţi s-a infiltrat in CV!
Cei mai buni manageri proşti sunt ăia pe care fabrica, aflată pe patul de moarte, ii caută să-i pupe ultima oară. Ei n-au nevoie de competenţă şi nici n-au unde s-o pună: tot portbagajul de la jeep e plin cu carismă. Ca şi lăcustele, carisma se hrăneşte pe plan local cu tot ce nimereşte, de la nervii angajaţilor şi pănă la bugetele uriaşe de aventuri şi investiţii. Cănd se termină locul, managerul carismatic pleacă să zămbească intr-un alt birou, unde e imediat angajat. Multinaţionalele au exemple din astea cu sutele, pe la nivelurile 2 şi 3. Probabil că există o fabrică şi pentru ei pe undeva (bănuiesc că-n Oltenia, dar n-am nici o dovadă!).
In rest, am auzit că se poartă contractele pe 1 leu salariu şi restul la performanţă. Nu pot decăt să salut iniţiativa, mai ales că la 1 leu nu găseşti un glonţ, să dai cu tunul!
