Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era să zic "hai c-a trecut şi anul ăsta"... ptiu, ptiu, ptiu! Adică o propoziţie banală, ce-i aia?!, că hai că a mai trecut şi anul ăsta?! Nu. Mai bine o să zic aşa: Doamne! Am mai trăit un an. Doamne Dumnezeule, în mare mila Ta, m-ai învrednicit să mai stau puţin ca să mă uit la spectacolul perfect al creaţiei Tale.
Nu mi s-a întâmplat nimic din ceea ce nu trebuia să mi se întâmple. Dacă am fost trist, am fost trist din vina mea. Dacă nu mi s-au împlinit dorinţe, înseamnă că nu mi-am dorit ceea ce trebuia. Sau că n-am ştiut să fac aşa cum se cuvine lucrurile, pentru ca dorinţa să mi se arate, vie, în faţă. Poate că am vrut să ating lucruri care nu pot fi atinse. De către mine, zic. Dumnezeu ştie!
Hai că nu vreau să fiu patetic. Şi nici isteric optimist. Apropo. Mai bine vorbim despre optimismul isteric. (Pesimismul isteric e la îndemâna oricui, marfă super-super-super-ieftină. "Niciodată, nimeni"... "Dintre toţi, numai eu"..... "De ce?! De ce??! De ce???!!!"... "Până când, Doamne Dumnezeule, până când???!!!) Simt nevoia să reiau faza cu întrebarea "până când, Doamne Dumnezeule, până când???!!!", ca să fac o poantă de prost-gust. Iote până mâine, la ora trei după-amiaza. Chiar vrei să ştii răspunsul la întrebarea asta?
Revin, carevasăzică, la bucuria isterică, pentru că nu faci nici o afacere cu tristeţea isterică.
Bucuria isterică stă sub auspiciile lui "să fim veseli!". Pentru că bucuria isterică nu e bucurie, e veselie. Asta, desigur, dacă poţi considera că bucuria este o formă de manifestare mai pământească a fericirii. Bucuria isterică te face să-ţi pierzi uzul raţiunii şi banii. Bucuria isterică este la fel de goală de conţinut ca şi tristeţea isterică. Numai că bucuria isterică e afacere, nene, e afacere! Se vinde extraordinar de scump! Tristeţea isterică nu-ţi vinde nimic, în schimb, bucuria isterică îţi vinde la suprapreţ iluzia fericirii. Pentru că bucuria isterică este un fals nemaipomenit de reuşit al adevăratei bucurii, care la rândul ei imită fidel fericirea.
Gata.
"Dogma: Şi Duhul Sfânt se purta deasupra apelor.
E dat acestui trist norod/ Şi oul sterp ca de mâncare,/ Dar viul ou, la vârf cu plod,/ Făcut e să-l privim în soare!// Cum lumea veche, în cleştar,/ Înoată, în subţire var,/ Nevinovatul, noul ou,/ Palat de nuntă şi cavou.// Din trei atlazuri e culcuşul/ În care doarme nins albuşul/Atât de galeş, de închis,/ Ca trupul drag surpat în vis.// Dar plodul?/ De foarte sus/ Din polul plus/ De unde glodul/ Pământurilor n-a ajuns/ Acordă lin/ Şi masculin/ Albuşului de hialin:/ Sărutul plin.// Om uitător, ireversibil,/ Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?/ Precum atunci şi azi - întocma:/ Mărunte lumi păstrează dogma.// Să vezi, la bolţi, pe Sfântul Duh/ Veghiind vii ape fără stuh,/ Acest ou simbol ţi-l aduc,/ Om şters, uituc."
