Ooops! Iar au dat cu legea-n gard!

Guvernanţii noştri par permanent surprinşi de consecinţele propriilor lor decizii politice. De parcă legile şi ordonanţele de urgenţă ar răsări din neant direct în Monitorul Oficial, fără ştirea şi acordul lor. Cu cât prostiile se dovedesc mai gogonate, cu atât mai candid se miră aleşii naţiei. Ipocrizie sau incompetenţă crasă? Şi una, şi alta.

Ipocrizia este evidentă în cazul promisiunilor populiste de campanie, abandonate imediat după alegeri. Nimeni nu mai pomeneşte astăzi despre cei 20.000 de euro oferiţi de Mircea Geoană fie­că­rui căpşunar dispus să se întoarcă în Româ­nia. Eh, a fost doar o sugestie, o vorbă scăpată în fe­bra confruntărilor politice... Doar n-aţi luat-o în serios?

Alte promisiuni, la fel de fantasmagorice, au depăşit însă nivelul retoricii electorale. În goana după un vot în plus, partidele aflate azi la putere au promovat în Parlament legi iresponsabile. Acestea au fost votate heirupist, fără o dezbatere reală, fără o analiză economică serioasă, fără vreun studiu asupra impactului social. Ba chiar în pofida avertismentelor specialiştilor.

Exemplul cel mai ruşinos este cel al majorării salariilor profesorilor cu 50%. În acest caz, demagogia de campanie a căpătat forma unei farse cinice, girată atât de Parlament, cât şi de Preşedin­ţie. Două dintre cele mai importante instituţii ale statului s-au jucat fără scrupule cu speranţele a sute de mii de români, legiferând o minciună. Fiindcă se ştia de la bun început că această măsură este nesustenabilă. Acum, miniştrii Guvernului Boc mimează surprinderea în faţa "realităţilor economice". Nici unul dintre ei nu pare să-şi amintească de apelurile disperate la realism lan­sate de Cabinetul Tăriceanu. Deh, cu realismul nu câştigi alegerile... Alegătorului trebuie să-i spui doar ce vrea el să audă!

O altă mostră de exerciţiu demagogic este deja celebra Lege a mamelor. O lege încropită şi promulgată în grabă, cu gândul la voturi, nu la strategii demografice coerente. Din nou, politicienii sunt uimiţi. Au aflat cu stupoare că textul pe care l-au votat poate produce efecte aberante. Da, este absurd ca statul să ofere protecţie socială pentru miliardari. Dar la fel de absurd este să încurajezi excluderea femeilor de pe piaţa muncii, îndemnându-le să stea doi ani acasă. În loc să scurteze drastic durata concediului de maternitate ("dezideratul" european fiind de 18 săptămâni), guvernanţii au ales să plafoneze indemnizaţiile. Un compromis care limitează efortul bugetar, dar care nu remediază hibele profunde ale legii.

Chiar în lipsa presiunii electorale, conducătorii noştri nu reuşesc să scape de blestemul retractă­rilor. La doar câteva ore după ce au anunţat că pensionarii nu vor mai putea cumula alte "venituri" de la stat, miniştrii Cabinetului Boc au început să dea din colţ în colţ înţelegând proporţiile dezastrului care paşte Învăţământul şi Sănătatea. Ca să nu mai vorbim despre consecinţele din lumea artei. Încurcaţi, politicienii puterii se scuză prin talk-show-uri, explicând că ei altceva au avut în minte când au lansat bomba.

Au vrut să zică "salarii", nu "venituri". S-au gândit la militari, poliţişti şi magistraţi, nu la medici, profesori sau actori. Pur şi simplu n-au prevăzut aceste efecte "colaterale". Noii noştri guvernanţi îşi proclamă singuri incompetenţa şi amatorismul. Exact ce ne trebuia în vreme de criză!