Oportunismul românesc al UDMR

Institutul "Ovidiu Şincai" a adus la cunoştinţa opiniei publice, într-o conferinţă de presă ţinută la 1 februarie 2009, Raportul asupra alegerilor parlamentare de la 30 noiembrie 2009. Documentul, accesibil pe internet la www.fsd.ro, poartă un titlu inspirat din strigătele de alarmă din anii Revoluţiei franceze: Victoria neo-cezarismului.

Patria în pericol! Despre Raport am purtat duminică, 15 februarie 2009, la Zig-zag cu Ion Cristoiu de la Antena 3, un interesant dialog cu Adrian Severin. Reluând analiza din raport, interlocutorul a descris, printre alte trucuri folosite de Traian Băsescu în drumul către cucerirea puterii absolute, uluitoarea schimbare de poziţie într-un timp extrem de scurt faţă de aceeaşi problemă sau faţă de acelaşi partid. Un exemplu dat de Adrian Severin – şi cu care am fost şi eu de acord – îl reprezintă UDMR.

Până la aflarea rezultatelor scrutinului de la 30 noiembrie 2008, Traian Băsescu a dus o campanie agresivă de discreditare a UDMR. Exploatând prilejul unor vizite ambigue în Covasna-Harghita, domnul preşedinte a denunţat UDMR drept formaţiune coruptă, dacă nu chiar exploatatoare a minorităţii maghiare, simpatiile sale făţişe îndreptându-se spre adversarul UDMR, Partidul Civic Maghiar, gâdilat de Traian Băsescu fără scrupule, deşi acest partid se dovedea mult mai radical decât UDMR în pretenţiile sale iredentiste. După scrutinul de la 30 noiembrie 2008, Traian Băsescu s-a schimbat spectaculos faţă de UDMR. Formaţiunea lui Marko Bella a fost proclamată drept un serios partener al PD-L într-o posibilă coaliţie de guvernare.  

N-au trecut de atunci nici două luni. La finele săptămânii trecute, Traian Băsescu a întreprins o vizită în Covasna-Harghita. Ca şi vizitele anterioare, una ambiguă, observatorului politic intern fiindu-i greu s-o înscrie drept o prelungire a datului cu snowmobilul de la Predeal sau drept o acţiune distinctă. Pentru domnia sa a fost un prilej de a opera o nouă schimbare în atitudine faţă de UDMR. Pe cât giugiulea în decembrie UDMR, pe atât a înjurat-o acum. Solidul partener de guvernare a devenit un profitor de voturi, care n-a făcut nimic pentru locuitorii din Covasna-Harghita.

Adrian Severin mi-a explicat că printr-o astfel de năucitoare schimbare de atitudine, care, la un om obişnuit, l-ar duce direct la balamuc (asta e remarca mea, nu a lui Adrian Severin), Traian Băsescu a reuşit să culeagă voturile naţionaliştilor români fără a le pierde pe cele ale iredentiştilor maghiari. Bine, bine, i-am replicat lui Adrian Severin, acesta e un truc, unul cu care Traian Băsescu ne-a obişnuit în destinul său politic. E suficient să amintim poziţia faţă de Rusia, faţă de Ucraina, faţă de FMI, dar şi faţă de PSD. Întrebarea nu e de ce foloseşte Traian Băsescu acest truc ieftin, ci de ce îl poate folosi, ba chiar cu succes?

E o întrebare al cărui răspuns trimite la un adevăr pe care l-am mai pus în evidenţă în articolele şi intervenţiile mele televizate: absenţa spiritului critic la poporul român, dar mai ales la elita politică şi culturală a poporului român. Dacă, în cazul schimbării de atitudine faţă de UDMR, liderii de opinie, liderii societăţii civile ar fi făcut mare caz, ar fi atras atenţia asupra oportunismului de excepţie al lui Traian Băsescu, poate că poporul, brusc luminat, n-ar mai fi fost atât de uşor tras pe sfoară. Cu aceasta ajungem la o chestiune pe care am ridicat-o în dialogul cu Adrian Severin.

O chestiune pe care am desprins-o din cercetarea instaurării dictaturii lui Carol al II-lea. Un politician nu se dă în lături de la orice mijloc pentru a dobândi puterea discreţionară. Problema, adevărată problemă, n-o constituie încercările sale de a fi dictator, ci slăbiciunile celorlalţi, slăbiciuni care-i croiesc drum Dictatorului.

Liderii UDMR şi-au exprimat revolta faţă de atacurile lui Traian Băsescu.

Domniile lor uită însă că, după scrutinul de la 30 noiembrie 2008, deşi până atunci Traian Băsescu îi atacase deşănţat, s-au grăbit să facă jocurile preşedintelui, trădând PNL. Aşa cum arată chiar Raportul lui Adrian Severin, pentru a realiza Coaliţia PD-L-PSD, în stare a-i asigura al doilea mandat, cel care-l va confirma ca Stăpân absolut al României, Traian Băsescu a rupt UDMR din alianţa cu PNL şi a lipit-o de PD-L în perspectiva unei guvernări.

Asemenea unor guguştiuci, liderii UDMR au căzut în plasă.

Deşi ştiau disponibilitatea lui Traian Băsescu de a folosi pe cineva umplându-l de pupături pentru ca, odată realizat interesul, să-i dea un picior în fund, liderii UDMR s-au grăbit să-i facă jocul. Acum, aceiaşi domni se lamentează că Traian Băsescu îi înjură, ba, mai mult, că Guvernul Boc vrea să schimbe oamenii UDMR din administraţie.

Ca şi Carol al II-lea, Traian Băsescu va ajunge să ţină poporul român sub dârlogi. Dar, ca şi Carol al II-lea, Traian Băsescu nu e principalul responsabil pentru parvenirea sa ca dictator. Principalii responsabili sunt ceilalţi politicieni. Din PSD, din UDMR, chiar şi din PNL, care, ahtiaţi după ciolan, îi fac jocul lui Traian Băsescu.