Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traiul simplu și raționalizarea cheltuielilor n-au legătură cu o administrare superioară, bazată pe mecanisme de piață, ci doar cu o lege a lui Murphy, care arată - relativ cinic - că primul pas spre a te îmbogăți e să încetezi să mai consumi.
Apropo de modestie și cumpătare, Napoleon spunea că prima e calitatea celor care n-au altele. Cam așa e și cu un comportament care se rezumă la a avea grijă să fie ordine, disciplină și curățenie. O atitudine men sana in corpore sano e suficientă sau sunt necesare idei care să aducă avantaje comparative și competitive?
Și tot mergând pe respectiva linie, înțeleg că sunt studii care arată că plantarea unor suprafețe enorme de păduri ar reduce temperatura Terrei cu două grade. Dar poate nu vă dați seama cât înseamnă asta. A planta păduri pe o suprafață de 23 de ori mai mare decât România aduce câștiguri mai puțin clare decât o idee, care să facă diferența. Și cu această ocazie, celor atenți la statistici și la planificarea fiecărui pas, le amintim că Taleb atrage atenția că natura face salturi, nu funcționează liniar.
Și aici ajungem la o chestiune esențială: ordinea și disciplina sunt doar precondiții, nu soluții. Ele creează un teren curat, dar terenul poate rămâne steril dacă nu-l însămânțezi cu idei care să fructifice. Teoretic, poți face curățenie, poți sorta hârtii, poți face grafice frumos colorate, dar dacă nu există o strategie care să producă valoare, ești doar un mecanic al propriului birou. În economie, în politică sau în viața publică, mecanica curățeniei fără viziune produce doar impresia de control. Și controlul acesta, când se face obsesiv, se transformă în perfuzii etatiste: politici menite să mențină o ordine iluzorie, dar care nu generează creștere, inovație sau avantaje reale.
Privim de multe ori la stat ca la un doctor care perfuzează totul cu reglementări, norme și proceduri. Se dau ordine și se fac rapoarte, dar câți dintre acești „medici administrativi” știu să genereze anticorpi reali pentru economie sau societate? Un sistem care prioritizează perfuziile etatiste în locul stimulilor creativi devine fragil. Taleb ar numi asta o structură „antifragilă invers”: pare stabilă, dar se rupe la primul șoc. În timp ce un mic antreprenor, care se expune la risc, învață, se adaptează și crește.
Și de aici vine contrastul între ordine și idei. România, de exemplu, are o tradiție a ordinii impuse de sus: reguli, hârtii, planuri, rapoarte. Dar câte inițiative au ieșit din aceste eforturi de curățenie? Câte au creat avantaje competitive reale? Istoria economică semnalează că adevăratele salturi vin de la oameni care fac experimente riscante și nu așteaptă aprobări interminabile. Perfecțiunea administrativă nu înlocuiește ingeniozitatea.
Să ne gândim la schimbările climatice. Suprafața enormă pe care trebuie să o acoperim pentru a obține efecte măsurabile e mai puțin relevantă decât o idee care schimbă viziunea. Natura funcționează prin salturi și puncte critice, nu prin măsurători precise. E ca și cum ai crede că dacă sortezi fiecare bancnotă dintr-un portofel ai deveni bogat. Ideile mari, chiar riscante, sunt cele care fac diferența. În schimb, respectarea ritualului administrativ produce doar iluzia evoluției.
Și atunci ce facem cu modestia, cu cumpătarea și cu disciplina? Nu spun că nu trebuie să existe, doar că ele nu sunt substitut pentru gândirea strategică. Ele sunt fundamentele, pietrele de temelie, dar fără proiecte vizionare rămân pietre pe care nu crește nimic. Cam ca un teren bine arat, dar fără sămânță. În economie, țările care s-au bazat doar pe ordine și austeritate au stagnat. Cele care au combinat disciplina cu idei noi au explodat.
Privim uneori succesul altora ca pe un efect al „disciplinei” lor: Germania are ordine, la fel și Elveția. Dar adevăratul motor nu e ordinea. E capacitatea de a exploata oportunități, de a inova și de a accepta fragilitatea, riscând în mod calculat. Întreținerea ordinii fără risc e ca o pădure tânără care nu crește, doar există.
Și aici se vede diferența fundamentală între gândirea administrativă și cea antreprenorială. Prima îți spune: „Fă ordine, respectă regulile, controlează fiecare pas”. A doua îți zice: „Gândește, experimentează, acceptă că vei greși și că eșecurile vor aduce informație și avantaj”. Dacă restricționăm energia creativă la rutină, riscăm să construim sisteme impecabile pe hârtie, dar fragile în realitate.
La nivel macro, perfuziile etatiste se transformă rapid în birocrații sufocante, norme neclare, proceduri care se devorează între ele. La nivel micro, omul simplu care încearcă să-și pună în practică ideile simte greutatea acestei ordini sufocante. Câte idei inovatoare au murit într-un sertar pentru că erau „neconforme cu procedura”? Câte afaceri au fost stopate pentru că nu aveau toate ștampilele la zi?
În final, ideile mari nu vin din perfecțiunea administrativă, ci din asumarea riscului, din combinarea cunoașterii cu curajul și, mai ales, din capacitatea de a vedea oportunități acolo unde ceilalți văd doar reguli. A avea ordine și curățenie e necesar, dar nu suficient. Ca să facem diferența între supraviețuire și evoluție, între o țară stagnată și una competitivă, trebuie să cultivăm salturile: gândirea strategică, riscul calculat, inițiativa și inventivitatea.
Și atunci ordinea și curățenia devin instrumente, nu scopuri. Devine clar că perfuziile etatiste nu cresc economia, ci doar mențin aparent stabilitatea. Ideile, chiar mici și riscante, pot avea efecte mult mai mari decât orice planificare minuțioasă sau statistică impecabilă. Într-un final, nu graficele colorate fac diferența, ci capacitatea de a transforma gândirea în acțiune. Aici se măsoară adevărata putere: în curajul de a crea avantaje unde alții văd doar ordine.
Citește pe Antena3.ro
