Organul cu timpanul

Psihoza ascultărilor telefoanelor se relansează în forţă printr-un nou act normativ controversat. Serviciile secrete sunt iarăşi arătate cu degetul şi redevin ţinta unor acuzaţii ce se susţin mai ales prin practicile trecutului.

Un proiect de lege aprobat de Parlamentul României a stârnit îngrijorare doar atunci când mass-media a pus în discuţie aspecte privind încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Până atunci, nici un politician al zilei, de la preşedinte la primar de sector, n-a catadicsit să pună în dezbaterea publică legea sau să exprime vreo îngrijorare. Este a nu ştiu câta oară când presa apare ca singur colac de salvare împotriva unor posibile abuzuri ale puterii. Ampla mediatizare, debaterile publice, reacţiile cititorilor şi telespectatorilor provoacă minţile uşor anchilozate sau unele creiere interesate în promovarea unor restricţionări cu un caracter general.

Esenţa legii este aceea că timp de şase luni, operatorii de comunicaţii din România – telefonie mobilă şi internet – sunt obligaţi să stocheze absolut toate datele convorbirilor şi schimburilor de date şi informaţii. Beneficiarii acestor măsuri drastice sunt serviciile de informaţii şi procurorii. Care pot dispune interceptări şi devoalări de convorbiri telefonice sau e-mail-uri, în baza unui mandat. În ultimul său articol, legea spune că mandatul poate fi pus în aplicare pentru maximum 48 de ore şi fără aprobarea judecătorului. Această portiţă periculoasă e menită a stârni îngrijorări justificate în legătură cu respectarea drepturilor omului. Ca în orice prevedere legală în beneficiul serviciilor secrete, există prezumţia de legalitate şi bună intenţie. Marile reţele de criminalitate organizată, de la cea informatică la traficul de droguri, ameninţările teroriste, răpirea unor copii şi altele sunt justificările pentru limitarea libertăţilor infractorilor şi atentatorilor.

Nenorocirea vine atunci când la comandă politică, serviciile de informaţii ascultă oponenţii puterii. Pe adversarii celor mai influenţi şi puternici oameni ai momentului. Pot afirma fără nici o reţinere că membrii marcanţi ai PNL au făcut obiectul unor interceptări telefonice în ultimii patru ani. Explicaţia e simplă. Intraseră în conflict cu stăpânul serviciilor, cu şeful CSAT. Adică Traian Băsescu. Nici cei din PSD n-au fost ocoliţi, dar cu ei s-a căzut la pace mai uşor. Sângele apă nu se face. Cu foştii colegi din FSN şi manevrele lor periculoase dar inteligente, preşedintele României e îngrijorător de familiar.

Aprilie 2008. România găzduia primul summit NATO din istoria sa.

Şi cel mai mare de la crearea Alianţei. Peste 50 de şefi de stat au venit la Bucureşti, în frunte cu cei ai SUA şi Rusiei. Măsuri de securitate draconice. În dorinţa de a nu scăpa nimic de sub control, au loc discuţii între reprezentanţii companiilor de telefonie mobilă şi cei ai serviciilor secrete. În mod justificat, particularii din telefonie cer ofiţerilor de informaţii o bază legală pentru interceptarea tuturor telefoanelor mobile pe o rază de câţiva kilometri în Bucureşti. Se ajunge inevitabil la tensiuni şi la persoanele din vârful instituţiilor. Scos din minţi de obsesia pentru legalitate când vine vorba de încălcarea unor libertăţi, un şef de serviciu secret exclamă: “Dacă mă enervaţi, naţionalizăm compania de telefonie mobilă pentru trei zile şi încheiem pe loc orice discuţie!”. Micul amănunt poate fi probat oricând.

Obsesia, perfect justificată, pentru controlul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, se îmbină în mod tragic cu boala slujului şi a utilităţii umile în faţa puterii. Oricare ar fi aceasta.

Nu ştiu dacă e cineva interesat acum, cu această majoritate parlamentară zdrobitoare, să investigăm, spre exemplu, modul în care ofiţeri de informaţii de la Interne îşi fac datoria de interceptori de serviciu la DNA. Cum şi mai ales asupra cui. Sunt şi alte instituţii care vor plăti, mai devreme sau mai târziu, daune materiale şi de imagine, pentru oameni care şi-au dovedit nevinovăţia în instanţe, dar le-au fost încălcate drepturile constituţionale în timpul unor anchete demarate la comandă politică.

Lipsa unui control sever asupra unor instituţii de forţă naşte viruşi mutanţi ce atacă democraţia. Beţia puterii îţi dă curaj să calci, cu voluptate, pe lângă lege, când vine vorba de interesul tău personal sau politic. Serviciile au vocaţia subordonării şi execuţiei fără crâcnire a comenzii, de când lumea.

Mizeria vine de la comanda politică ce încurajează spionarea adversarilor politici. Adică a poliţiei politice.

Timpanul redevine organul principal în România. Tocmai acum, când era atâta nevoie de creier.