Originea socială sănătoasă

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nimeni nu se laudă cu faptul că a crescut într-un bordei, cu părinţi analfabeţi. O fac uneori la bătrîneţe savanţii şi indivizii cu un maximum de realizări în profesie, ca o mărturie la lupta cu destinul. Mărturia însă nu-i totuna cu mîndria.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nimeni nu se laudă cu faptul că a crescut într-un bordei, cu părinţi analfabeţi. O fac uneori la bătrîneţe savanţii şi indivizii cu un maximum de realizări în profesie, ca o mărturie la lupta cu destinul. Mărturia însă nu-i totuna cu mîndria.

Cei care-şi povestesc originile paupere şi lipsite de şansă se desprind, prin spovedanie publică, de un trecut care ar fi fost să-i ţină tot într-un bordei şi la coada vacii. Sunt praguri sociale, pe care mulţi oameni sărmani şi de treabă, muncitori şi cu frica lui Dumnezeu nu reuşesc să le treacă. Mor săraci, ignoranţi şi nefericiţi, fără a se gîndi să dea vina pe ţară, pe şefi ori pe familie. Într-o vreme, însă, tot ce n-ar fi fost deloc un motiv de laudă autobiografică se chema "origine socială sănătoasă".

Pînă după anii 1965, comunismul i-a împins în faţă pe inşii cu "origine socială sănătoasă", iar la Canal, în puşcării ori la munci necalificate pe românii care pînă atunci, datorită educaţiei, culturii şi a unor daruri intelectuale naturale fuseseră clasa care civiliza ţara. Cine nu putea dovedi că avea o origine socială sănătoasă nu se chema că o avea bolnavă, ci dubioasă. În medicină, sănătatea avea altă definiţie decît în societate. Automat, originea care nu era sănătoasă era vinovată.

Un cotidian a publicat fişa biografică a unui fost premier de-al lui Ceauşescu, unde acesta îşi începea ostentativ povestea vieţii cu analfabetismul din familie şi cu faptul că, avînd multe guri de hrănit, ai lui nu se speteau cu munca, ci turnau alţi şi alţi copii. Un argument la sănătatea originii era aşadar şi puierea. Cine n-avea o droaie de fraţi şi surori – care prin însăşi condiţia lor tribală nu îndemnau spre şcoală şi un trai controlat – nu putea dovedi o origine socială perfect sănătoasă. Un absolut de sănătate a originii garantau numai codaşii satului, de regulă nişte oameni cu probleme de comportament social şi de arbore genealogic. Cine putea proba că ai lui nu fuseseră buni de nimic, dar de absolut nimic, însemna că avea un dosar bun. În Brăila, pe strada mea trăia un troglodit ai cărui copii sufereau din plin de la sifilisul său. Trogloditul a fost făcut peste noapte asesor popular şi şef pe dosarele de puşcărie şi de Canal ale celor avuţi, şcoliţi şi cu demnităţi publice înainte de război. Alcoolicul, la ordinul altor nenorociţi care intraseră peste noapte în Partidul Comunist, hotăra condamnări. Dar nu oricum, ci în funcţie de cît erau aceştia de şcoliţi. Cînd descoperea cîte un profesor cu studii la Viena sau Paris, privirea i se întuneca şi începea să urle: "Originea mă-sii de burjui, i-o tăiem noi! Adică noi, ăştia, cu şapte clase primare suntem proşti, nu?!".

După ce lucrurile s-au mai normalizat şi la tribunal a venit un judecător cu facultate, fostul asesor popular şi-a însănătoşit şi mai tare originea bînd numai spirt albastru şi a sfîrşit-o într-un şanţ, sub o podişcă, unde se ascundea cînd avea o sticlă plină. Pe dobitocii de teapa lui, care s-au crezut cîţiva ani buricul pămîntului, nu-i pomeneşte nimeni, ei n-au dosare la CNSAS, nici la alte organe, fiindcă de fapt n-au existat. N-au fost decît un instrument ideologic. Erau etalonul originii sănătoase. Erau însăşi sănătatea unei naţii.