Păcănele cu dobânzi

Ce deosebeşte băncile din România? Unele oferă excursii la Viena, Paris şi Bangkok, altele în Mauritius, Dubai şi Bali. Adică, deşi produsele bancare sunt cam aceleaşi, destinaţiile unde-s trimişi clienţi, prin tragere la sorţi, diferă. Ceea ce face ca instrumentul secundar care vinde produsul bancar să ajungă să joace în rolul principal.

Din câte se vede, băncile seamănă cu un cartel ce oferă produse similare. Iar când imaginaţia e puţină, după chipul şi asemănarea concurenţei, intră în acţiune termeni precum tombolă, tragere la sorţi, extragere, ce transformă instituţiile financiare în nişte case de pariuri. Însă legea salvează aparenţele, spunând că “acţiunile organizate de diferiţi operatori economici (...) în scopul stimulării vânzărilor şi care nu presupun taxă de participare, respectiv niciun fel de cheltuială suplimentară din partea participanţilor” nu sunt considerate jocuri de noroc.
N-or fi, dar e clar că în criză, când oamenii o duc greu, sunt atraşi de jocurile de noroc. Din acest motiv nu doar băncile, ci şi retailerii organizează tombole prin care încearcă să-şi impulsioneaze vânzările. De fapt, în criză, băncile ar trebuie să micşoreze comisioanele, iar comercianţii să se ducă cu preţurile în jos. Dar ei apelează la trageri la sorţi şi programe de fidelizare pentru a-şi conserva marjele de profit. Iar marea problemă e că toţi practică acelaşi tip de marketing, cu tombola propulsată în postura de motor al economiei. De aceea dacă îndrăzneşti să-i răspunzi farmacistei ori benzinarului că nu obişnuieşti să fii fidel, şi n-ai nevoie de card şi puncte, rişti să fii excomunicat pe loc din lumea corporatistă contemporană. Însă fireşte că nici în aceste condiţii în care tombola devine un instrument continuu, şi nu o practică întâmplătoare, tot nu i se poate pune “eticheta” de joc de noroc, căci legea este lege.

În fine, scriam la începutul săptămânii că o bancă încearcă să profite de lipsa instrumentelor creând aparenţa existenţei lor sub protecţia unei autorităţi fiscale. Din păcate, la fel se întâmplă şi în situaţia de faţă. Societăţile bancare, în loc să ofere pieţei produse inovative, le promovează pe cele pe care le deţin, organizând ceva ce nu au în obiectul de activitate. Dar chiar dacă băncile nu-i pun clientului suficientă marfă “proaspătă” în galantar ca să aibă de unde alege, ci îi dau produse obosite pe care le promovează ca la loterie, tot îşi permit să-i zică de la obraz că-i lipsit de cultură financiară. Cei care se laudă cu oferta precară şi încearcă să o vândă cu tombole cred că ştiu mai bine decât clientul ce vrea. Iar când acesta se trezeşte să spună că degeaba se trag la sorţi cardurile câştigătoare, dacă nu se pot face cu ele transferuri de la bancomat doar pe baza IBAN-ului, bancherii îi replică: “Habar n-ai despre ce vorbeşti, pentru că eşti incult în materie de finanţe”.