Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Performanta sfideaza prin definitie democratia. Elitele sunt dictatoriale prin valoare si nu pot fi validate prin vot. Doar competitia le poate certifica. Democratia, in fapt si ea tot o dictatura, dar o dictatura a mediocritatii, opereaza insa in zona de gospodareala a competitiei, acolo unde sunt inventate reguli, canoane si definitii aproximative. Statutele si regulamentele fotbalului, bune sau rele cum or fi ele, devin imperative pentru cei care le accepta prin afiliere liber consimtita, prin afiliere pe proprie raspundere.
Iar acceptul primar presupune si acceptarea de a te supune dictaturii democratiei. In aceste conditii a decis Adunarea generala a FRF dezafilierea Universitatii Craiova si indepartarea lui Marian Iancu din fenomen. Cele doua decizii, inatacabile in fond, suscita totusi comentarii prin semnificatiile lor, prin consecintele pe care le creeaza.
Adrian Mititelu si Marian Iancu s-au impus ca fruntasi ai palavrelor de mahala a fotbalului. Faptasii necugetarii si ai altor vinovatii mult mai concrete au cotonogit cu apetit nocturn ideea de civilizatie in sport. Individual, fiecare dintre ei, ar fi meritat centrifugarea din fenomen. Trist este insa faptul ca de soarta lor depind inevitabil doua echipe care populeaza frumoase amintiri ale fotbalului: Universitatea Craiova si Politehnica Timisoara. Doua echipe care, iata, prin chemarea lor suna a ironie amara. De unde atatea insinuari academice in fotbalul nostru?
Oltenii, cei care au invatat sa iubeasca adevarat, sunt furibunzi. Universitatea are pentru ei identitate unica si nici un alt surogat fotbalistic n-o poate inlocui. In aceste conditii, hotararea Adunarii generale a FRF de a acorda Craiovei un loc in divizia secunda nu le da satisfactie. Doar reintegrarea Universitatii ar fi verdictul acceptat. Dar Universitatea are un patron si patronul acesteia, Adrian Mititelu, a generat conflicte ireconciliabile cu federatia. In plus. Adrian Mititelu are echipa doar in scripte. In realitate echipa nu mai exista si, din cate se pare, nici bani pentru incropirea unei alte formatii nu prea exista. Logic, asadar, suporterii Universitatii vor imposibilul cata vreme Adrian Mititelu nu renunta la pretentiile sale patronale.
De aceea singura solutie viabila ar fi aceea ca Universitatea, ca noua echipa, sa fie girata de fostele glorii ale fotbalului oltean si sustinuta financiar de autoritatile locale. Implinirea acestui deziderat este conditionata insa de indeplinirea unor conditii peliminare. Ar trebui cheltuita multa intelepciune pentru rezolvarea unor conflicte locale, pentru calmarea unor disensiuni care-i separa atat pe fostii fotbalisti ai Universitatii cat si pe cei care imaprt puterea pe plan local. Dar optimismul care acompaniaza o asemenea varianta pare, deocamdata, cheltuiala de pomana. Pacea la Craiova devine astfel un pacient condamnat la suferinta indelungata.
Politehnica Timisoara se afla intr-o situatie mult mai usor de rezolvat. Marian Iancu, cel declarat persona non-grata de adunarea generala, vrea sa se retraga si de buna voie din fotbal. In plus, Timisoara are echipa si, prin centrul de copii si juniori, are si perspectiva. Reechilibrarea corabiei in Banat depinde doar de autoritatile locale. Asumarea responsabilitatii se impune de la sine. Iar solutiile finantarii de care are nevoie Politehnica Timisoara nu cred ca i-ar scoate din incaltarii pe localnicii puterii. Atragerea investitorilor catre echipa nu cere decat cheltuiala de inteligenta.
Citește pe Antena3.ro
