Scandalul de la Craiova şi transferul lui Adrian Cristea în Germania au mai deposedat cât de cât presa sportivă de pacostea crampelor mondene. Într-o iarnă mincinoasă până şi prin natura ei, asaltul drăguşancelor şi al gureşoaielor devenise de un sictir greţos. Nici adevărurile celor două evenimente nu uşurează digestia.
Dar interpretarea lor corectă ne ajută cel puţin să ne poziţionăm raţional faţă de o realitate pe care trbuie s-o înfruntăm, chiar dacă nu ne face plăcere.
Adrian Mititelu a încercat să-şi potolească apucăturile de patron prin înlăturarea lui Victor Piţurcă de la conducerea Universităţii Craiova. Decizia lui Mititelu ar fi fost mai obişnuită decât un bună ziua dacă în locul lui Piţurcă s-ar fi aflat vreun navetist al fotbalului, vreun carierist fără personalitate. Numai că, de această dată, Mititelu s-a aventurat prosteşte împotriva unui meseriaş care nu se lasă tras de brăcinar de iluzioniştii tranziţiei. Piţurcă a rămas în drepturile sale şi a dat replică în consecinţă. Iar confruntarea celor doi devoaleză adevăruri ale afacerii pe care nepricopsitul de patron le-ar fi vrut ascunse, adevăruri pe care Mititelu încearcă şi acum să le escamoteze printr-un strat gros de minciună.
Minciuna iniţială se regăseşte în motivarea aşa-zisei suspendări a lui Piţurcă. Mititelu a invocat indisciplina lui Piţurcă, refuzul acestuia de a se comporta ca un umil subordonat. Dar despre nesupunere şi indisciplină nu se prea putea discuta tocmai în vreme de vacanţă. Vacanţa trece în rezervă relaţiile de serviciu. Ea nu graţiază însă şi obligaţiile de plată ale patronului, obligaţii care nu puteau fi onorate de promisiunile fără acoperire ale unui falit. Aşadar, Adrian Mititelu este cel care s-a dat afară, prin marile sale datorii, din relaţiile cu Victor Piţurcă şi nu invers. O altă minciună care se vehiculează este aceea că Adrian Mititelu ar fi un om rău.
Dar răi nu pot fi decât cei care ştiu de unde vin şi unde se duc. Răi sunt cei care îşi propun mize reale şi acţionează fără scrupule, dar cu inteligenţă, pentru materializarea obiectivelor propuse. Or, Adrian Mititelu nu se poate confrunta cu astfel de acuzaţii. El este doar o construcţie capricioasă a naturii, o victimă a iluziilor deşarte. De aceea spuneam că Adrian Mititelu este unul dintre cei care pot fi daţi afară de la Craiova. Şi nu Victor Piţurcă sau Ilie Balaci, nu Rodion Cămătaru sau Sorin Cârţu şi alţii ca ei. Pentru că istoria nu mai poate fi afectată de concedieri. În fine, minciuna de la Craiova este întreţinută la ora actuală de conducerea interimară a clubului.
Dar nu va dura mult. Fiindcă adevărurile îl împing din ce în ce mai convingător pe Adrian Mititelu spre o margine tot mai subţire. Iar echipa, fie Universitatea, fie Ştiinţa, îi va supravieţui fără regrete. Adrian Mititelu şi apucăturile sale nu reprezintă un caz izolat. Pacientul oltean are mulţi colegi de salon în infirmeria patronală a fotbalului. Consecinţa firească a acestei stări de fapt o reprezintă scăderea alarmantă a cotei valorice care caracterizează campionatul nostru. De aceea Andrei Cristea, fotbalist pe care zvonerii îl transferaseră pe la mai multe cluburi de fală ale Europei, a fost nevoit să accepte un împrumut la Karlsruhe. La bătaie pentru evitarea retrogradării din liga a doua a campionatului german. De aceea mă umflă râsul atunci când aflu că diriginţii de la Dinamo ar refuza 5 milioane de euro de la Wolsburg, pentru transferul lui Torje. Fiindcă orice valoare ar avea fotbaliştii români, oricât de dibaci ar fi impresarii lor, în halta jegoasă a competiţei interne staţionează marfă de reclamă proastă şi preţuri tot mai mici.