Paltonul uzat

Daca vrem mai multi bani, indeosebi pentru salarii, va fi nevoie sa reducem pierderile din economie.

Sunt prea sarac sa cumpar ieftin. Butada a facut epoca.

Titulescu a invocat-o la inceputul secolului trecut, cand era ambasadorul Romaniei la Londra, intr-o disputa cu ministrul de atunci al Finantelor. Ajuns in inima "atelierului lumii" cu treburi, ministrul a planuit sa faca si ceva cumparaturi. Cap de lista: un palton. Rugat sa-i dea un sfat, Titulescu i-a facut cateva sugestii. Ministrului, un zgarcit notoriu, i s-au parut scumpe paltoanele recomandate de Titulescu si si-a ales el unul ieftin si... aratos.

Dupa un an, revenit la Londra, s-a plans ca i s-a uzat paltonul. Titulescu n-a scapat ocazia sa-l taxeze: "Ati cumparat ca bogatasii, pentru un singur sezon. Politica mea financiara se deosebeste insa de-a dumneavoastra. Eu gandesc ca e bine ca noi, saraci fiind, sa cumparam lucruri trainice, chiar daca sunt scumpe".

Butada merita a fi parafrazata astazi, cand citadelele muncitoresti cu capital de stat, mici fortarete inotand intr-o mare de probleme - ma refer la cele care poarta inca paltonul statului - se bat pentru supravietuire. Numai ca, in batalia crancena in care s-au angajat, nu tintesc nici sa faca produse cerute pe piata interna si la export, nici sa rationalizeze costurile. Au o singura tinta: sa nu piarda paltonul ce le apara de concurenta.

Ani la rand au avut castig de cauza. Acum insa, cand lucrurile au ajuns pe muchie de cutit - ori le cumpara cineva, ori vor fi lichidate - , se vede limpede ca aparent fericitii castigatori... n-au castigat nimic. Dimpotriva, au pierdut ani buni in care puteau sa schimbe starea de fapt din aceste intreprinderi, sa le restructureze si sa le arunce in batalia pietei. Si n-au castigat nimic nici cei care, tot aparent, mai lungesc boala cu ceva comenzi de stat, fiindca de examenul pietei tot nu vor scapa.

Reforma e scumpa. Asa ca intreprinderile in cauza au carpit pe unde s-a putut, fara sa atace fondul: restructurarea radicala. Numai ca de aici inainte reforma intreprinderilor va fi si mai scumpa, fiindca va impune inchideri de unitati productive, restrangeri de personal, somaj. Acum, reformele nu mai pot fi amanate. Daca vrem mai multi bani, indeosebi pentru salarii, va fi nevoie sa reducem pierderile din economie. Nu numai prin inchiderea de intreprinderi. Asta va fi doar prefata. Reforma implica indeosebi reducerea pierderilor din intreprinderile ce nu vor fi inchise. In aceste intreprinderi se produce grosul pagubelor suportate de societate.

Daca marile intreprinderi de stat vor sa castige, nu au alta sansa decat integrarea intr-un sistem functional de piete libere. Cu o conditie: sa fie evitate erorile din cei 16 ani de tranzitie.

Masura de a li se da drumul preturilor era inevitabila. Gafa imensa a constituit-o insa evitarea trecerii la adevarul costurilor. Urmarea? S-a declansat o noua confruntare dura intre producatori si consumatori. Jumatatile de masura au continuat sa-i saraceasca pe consumatori. In aceste conditii, producatorii au pierdut si ei. Toti, inclusiv cei eficienti, nu numai profitorii imbracati in paltonul uzat al statului. Pentru ca piata, atunci cand ii sunt incalcate regulile, se razbuna.

A ramas o singura sansa: accelerarea reformei intreprinderilor. O reforma adevarata, nu o reforma... fara restructurare. Si, desigur, o reforma scumpa. Dar daca va fi facuta cu fata la piata, reforma insasi isi va produce banii.
Cu varf si indesat.