Pana nu e prea tarziu

La Traian Basescu, ale carui jonglerii cu sute de mii de euro, case, terenuri si relatii cu persoane hranite din bani publici le descoperim acum, e valabil urmatoarea definitie: coruptia este o afacere in care nu suntem si noi.

Constat cu amaraciune ca presedintele Traian Basescu se indeparteaza tot mai mult de poporul roman. Domnia sa e perfect, in jurul Guvernului roiesc grupuri mafiote, presa e psihotica si isterica, comentatorii se lafaie la televizoare, muncitorii de la Maracineni nu muncesc decat daca apare el, Valea Oltului nu-si mai revarsa nici un bolovan la aparitia brusca a stancii de neclintit a natiunii. Dezbaterea deciziilor statului in mass-media sunt profund dispretuite de comandantul suprem. Tariceanu e un narod si trebuie sa iasa din minciuna, Alianta se duce de rapa daca nu ar interveni el salvator. Toti sunt niste prosti, nimeni nu stie sa faca nimic. Numai el, Comandantul, le stie pe toate.

A reusit sa-i faca pe toti in foi de vita si sa transforme DNA in cel mai cunoscut sediu al PSD. Poate era nevoie de asa ceva. Dar unii se gandesc acum ca la tepe in Piata Victoriei inseamna Guvernul Nastase, dar si Guvernul Tariceanu.

Basescu e mereu tensionat, vorbeste pe un ton ridicat. E generator continuu de scandaluri, exact pe dos de cum ar trebui sa fie un sef de stat: calm, impartial si exigent. Imparte scatoalce in stanga si in dreapta, e partinitor cu gasca sa din PD, dusmanos cu liberalii si cu Tariceanu, ranchiunos cu Patriciu.

Apropo, din banii "spalati" ai Rompetrol s-or fi tiparit doar poze electorale cu invinuitul Tariceanu sau si ceva afise cu suvita de la ardeiul iute?

Pe Dan Voiculescu il uraste sincer pentru ca a fost fortat de conjunctura politica sa apeleze la serviciile sale. Si Basescu detesta sa fie la mana cuiva. Pe majoritatea apropiatilor i-a stors ca pe niste lamai si i-a abandonat, tragandu-le eventual si cate un sut in fund. Vechii sai camarazi de marinarie spun ca e un tip bataios si chiar eficient, dar ca are un caracter infect. Ei o stiu de 30 de ani, noi o descoperim acum.

La Traian Basescu, ale carui jonglerii cu sute de mii de euro, case, terenuri si relatii cu persoane hranite din bani publici le descoperim acum, e valabil urmatoarea definitie: coruptia este o afacere in care nu suntem si noi.

Exista insa o singura reprezentanta a poporului de care seful statului se simte atras ca musca de hartia cu lipici: Elena Udrea. Blonda continua sa exercite o influenta totala asupra presedintelui. Relatia lor nu este una normala, intre sef si colaborator. E una speciala, bazata pe o apreciere maximala reciproca, dincolo de limitele unei relatii profesionale. Chiar si dupa demisia sa din cadrul Administratiei Prezidentiale, Elena Udrea continua sa viziteze, cu regularitate, Palatul Cotroceni. Si sa puna tara la cale, impreuna cu seful statului. Sunt voci care spun ca Elena Udrea are o influenta prea mare asupra presedintelui, care simte nevoia, la mid-life crisis, sa-i demonstreze irezistibilei blonde cat este el de cocos. El, nu ala...

Este ingrijorator faptul ca presedintele Romaniei se poate desparti de rafinatul filozof si superbul roman care este Andrei Plesu, dar nu poate renunta in ruptul capului la Elena Udrea.

Serviciile secrete, atat de iubite de Traian Basescu (inca de pe bancile facultatii), au tot interesul sa aiba o relatie puternica si eficienta cu seful statului. E firesc, orice alta institutie ar face la fel. E vorba de presedintele CSAT, de seful lor direct. Dar serviciile secrete au si o uriasa responsabilitate. In clipele de apropiere, sa-l traga de maneca pe presedinte atunci cand o ia pe o carare gresita. Si sunt obligati sa o faca, pentru ca atunci cand se abate de la normele democratiei si ale comportamentului onest ca sef de stat, Basescu se duce alaturea cu drumul cu tara cu tot.

Actualul presedinte e un animal politic. Joaca tare, rezultatele il recomanda, se pricepe al naibii de bine la butoanele politicii interne. Dar daca nu cauta o cale de impacare cu primul-ministru si nu se trezeste la timp din dusmania continua care il macina, il pierdem de musteriu. Ar fi a doua oara cand ar muri speranta, sufocata in dezamagiri de dreapta.