Steaua face deliciul primei etape a campionatului. Fiindca, pentru spectatorul nepersecutat de cine stie ce subiectivisme, nu e placere mai mare decat aceea de a-i vedea pe fudulii fotbalului cu chilotii in vine. Iar cramponatii dresati de Ronny Levy frecventeaza aceasta postura cu exemplara insistenta. Ei si-au procurat de la Sibiu o consistenta portie de umilinta. Si observatia nu se poticneste nicidecum in rezultatul de egalitate care a chinuit finalul de meci. Penibila a fost zadarnicia eforturilor cheltuite de stelisti pentru a se urca pe carca unor saraci ai fotbalului, penibile au fost comentariile prin care conducatorii Stelei au tot incercat, dupa meci, sa arunce mortaciunile prin curti vecine, dupa cum la fel de penibila a fost conserva filosofica in care Mihai Stoica si-a ermetizat presupuse tristeti existentiale.
Gigi Becali a electrocutat, ca de obicei, o serie de salarizati ai fotbalizarii tocmai de el platiti. Paratrasnetul reactiei patronale a fost, de aceasta data, bietul Radut. Logica schioapa! Radut, asa cum i-o fi fost evolutia, nu a fortat mediocritatea mai mult decat ceilalti colegi de echipa. De-ar fi fost el singura carja din formula gandita de Levi, Steaua putea castiga chiar si jucand 10 contra 12. Apoi, jucatorii astia cu care da Becali de pamant nu au patruns in vistieria Stelei prin efractie. Ei au promovat niste examene ale selectiei supervizate cu cea mai a dracului competenta de sefuleti anume imputerniciti cu riscul deciziei si al cheltuielii. Asadar, greseala primordiala apartine tocmai patronului, adica selectionerului de selectioneri.
Ronny Levy, antrenor adus cu mari sacrificii de Mihai Stoica in Ghencea, impinge scuzele inspre subtirimea lotului pe care il are la dispozitie. Levy sustine ca ar mai avea nevoie de vreo cinci transferuri, toate vizand titularizarea in echipa, pentru a face din Steaua o trupa cu pretentia inaltimii. Se poate. Dar Steaua a mai numarat vreo sapte achizitii in intersezon. Ceea ce inseamna ca Steaua ar defila in acest campionat cu o echipa noua, o echipa intarziata ca facere si, in concluzie, tot fara pretentii de performanta in viitorul apropiat. Declaratiile lui Levy suna bine ca repertoriu al scuzei. Dar au si valoare de repetentie daca ne gandim ca antrenorul ar trebui sa fie si un bun pedagog. Fiindca atunci cand pretinzi inlocuirea a jumatate din echipa, incarci jucatorii pe care deocamdata ii ai la dispozitie cu nelinisti greu apasatoare.
Mihai Stoica baga in ultimul timp o bosumflare, cum ziceam, pretins filosofala. Ar vrea el sa creada lumea ca este total nemultumit de ceea ce se intampla la echipa, ca nu vrea sa dea frau liber discursului acuzator doar din delicatete si, mai presus de orice, ca el nu se face in nici un fel vinovat pentru o eventuala degringolada.
Papagalii au penaj seducator. Dau bine la fotografie si pacalesc privirea superficiala. Dar papagalii raman niste bieti imitatori, fara personalitate si fara aripa a zborului durabil.