Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parada militară din Piața Roșie a fost urmărită de populație doar la televizor, accesul publicului fiind interzis. Motivația este prezentată ca o măsură de protecție față de posibile atacuri cu drone sau acte de sabotaj. În tribuna oficială au stat ca invitați câțiva șefi de stat din CSI, oficialii justificând că în acest an nu se împlinește o cifră rotundă de la victoria împotriva Germaniei pentru a fi puhoi de mărimi la sărbătoare. Este „teza” oficială pentru a plasa tribunele rarefiate în poza unui eveniment de „uz intern”, din care să se poată stoarce totuși ceva pentru propagandă. Plasarea lui Putin între veteranii războiului împotriva Germaniei naziste a susținut imaginea peste timp a stării de război în care se află acum din nou Rusia.
Vedem însă diferența uriașă față de manifestările fastuoase de 9 Mai din perioada când Rusia se afla încă „în pas cu lumea” și era considerată partener viabil, atât economic, cât și politic, deplin frecventabil. La aniversarea din 2005 au participat cei mai influenți lideri ai lumii. Ca invitați ai lui Putin, la tribuna oficială din Piața Roșie au luat loc peste 50 de șefi de stat și de guvern pentru marcarea a 60 de ani de la capitularea Germaniei și încheierea războiului în Europa.
Cine s-a aflat atunci alături de Putin? La grandioasele ceremonii au participat președintele american George W. Bush, omologul francez Jacques Chirac, cancelarul german Gerhard Schroder și președintele chinez Hu Jintao, premierul Silvio Berlusconi și șeful guvernului japonez Junichiro Koizumi. Alături de mărimile lumii s-a aflat președintele Băsescu, iar în cadrul ceremoniilor de la Moscova, Regele Mihai a fost decorat de președintele Putin pentru acțiunile sale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Regele Mihai era atunci, la 83 de ani, singurul aflat în viață dintre șefii statelor implicate în cea mai sângeroasă conflagrație mondială din istorie. La Moscova a fost prezent în 2005 și președintele Poloniei, Alexander Kwasniewski, care în discursul ținut le-a cerut rușilor „să nu se teamă de adevăr”, aducând un omagiu soldaților sovietici pentru sacrificiile făcute în eliberarea Poloniei, amintind însă și de masacrul de la Katyn, unde au fost executați din ordinul lui Stalin 22.000 de ofițeri polonezi.
În 2010, la a 65-a aniversare a victoriei coaliției antinaziste, Regele Mihai este din nou invitat, decorat și primit cu mare fast la Kremlin de președintele Medvedev. În Piața Roșie defilează pentru prima dată trupe NATO, militari din SUA, Marea Britanie, Franța și Polonia, alături de trupe din zece state din CSI, inclusiv din Republica Moldova. Angela Merkel și președintele Chinei stau umăr la umăr în tribuna oficială. Războiul Rece părea deplin îngropat, ca o relicvă a marilor tensiuni depășite.
După aceste veritabile festivaluri ale bunelor relații cu Rusia, în 2015 atmosfera devenise de gheață. Rusia ocupase Crimeea, ceea ce a condus la un refuz din partea cancelarului Angela Merkel să mai participe la parada din Piața Roșie, gest diplomatic semnificativ, atenuat a doua zi de depunerea unor coroane de flori la Moscova. Liderii europeni din UE și NATO boicotaseră în bloc festivitățile la 70 de ani de la Ziua Victoriei. Se intrase în zodia unei confruntări tot mai accentuate care ajunge, după invazia Ucrainei din februarie 2022, la conturarea de facto a Războiului Rece 2,0.
Cât va dura „operațiunea specială” a Federației Ruse este evident că izolarea Kremlinului din partea Occidentului nu va slăbi. Nu sunt semne că beligeranții ar vrea să se așeze la masa tratativelor, dimpotrivă, se caută întărirea și extinderea alianțelor care să ajute, cu forțe sporite, la înclinarea balanței pe front.
Discursul lui Putin din Piața Roșie, din 9 Mai 2023, foarte concis, arată că războiul cu globalismul depășește miza operațiunii speciale. Occidentul este desemnat ca dușmanul ideologic furnizor de terorism, deci lupta din Ucraina este doar un episod. În România, aflată peste gard de războiul prelungit, starea de tensiune este percepută cu acuitate, mult mai presantă decât pentru alți membri NATO, protejați de distanța geografică față de conflict.
Din nou se impune să extragem din lecțiile istoriei, peste care, vai, se așterne praful. Sunt în doctrina diplomatică suficiente teorii fundamentate privind alianțele. Una sunt interesele la timp de pace, altele devin realitățile la timp de război. Acum se pune pe tapet, cu repetiție, iminența „noii ordini mondiale”, care a alimentat revizionismul declanșator al celor două războaie mondiale.
Larry L. Watts a „tradus” cu spiritul analitic al cercetătorului istoric, mișcările pe care țările mici le pot face în interiorul alianțelor pentru a putea să-și mențină și promoveze, chiar și limitat, interesul național. „Aliații incompatibili - România, Finlanda, Ungaria și al Treilea Reich”, lucrarea lui de doctorat, este acum de actualitate pentru a înțelege deciziile politice luate în condiții dramatice la momente de răspântie ale istoriei. Aliații incompatibili de atunci sunt din nou într-o structură politico-militară comună, având în față același adversar. În anii 1939-1940, cele trei țări au fost obligate să aleagă între alternative nefaste, încercând să amelioreze cele mai grave consecințe ale acestora, supraviețuidu-le sau sfârșind prin a fi copleșite de ele. Reținem din analiza alianțelor, pe baza faptelor consumate cu mare suferințe, o concluzie amară a autorului: „Este, din păcate, de neevitat, de către statele mici ca interesele lor să aibă de suferit indiferent dacă se află de partea învinșilor sau a învingătorilor la sfârșitul unui război. Acest lucru se întâmplă din cauza asimetriei puterii și a intereselor din cadrul alianței, care există între ele și aliații lor mari puteri”. De aceea credem că este esențial pentru România ca vâlvătaia conflictului armat din Ucraina să se domolească, nefiind în nici un fel avantajoasă atragerea NATO în război. Nu se pune problema unei distanțări față de politica generală a alianței, dar este de resortul decidenților să-și păstreze sau să mărească libertatea de manevră pentru a proteja cel mai bine interesele în perioada post-conflict. În consecință este de reținut încă o concluzie a studiului citat: „Păstrarea cât mai intactă a efectivelor, a resurselor naturale și financiare, precum și a opțiunilor diplomatice necesită menținerea unei independențe cât mai mari posibil în cadrul alianței” .
Manuale de bună practică există, situațiile de evitat sunt analizate, așa că puneți, fraților de la Putere, mâna pe carte înainte să apăsați pe trăgaci!
